10 studii psihologice ce-ti pot schimba perceptia despre sine

3
2585
studii psihologice

   De ce facem lucrurile pe care le facem? In ciuda incercarilor noastre continue de a ne cunoaste, adevarul este ca stim uimitor de putine lucruri despre noi insine, despre gandurile noastre si cu atat mai putin despre ce gandesc altii. Cum a spus Charles Dickens, odata, “Un minunat aspect pe care trebuie sa-l reflectam: orice creatura umana este constituita sa fie o enigma si un profund mister pentru ceilalti.”

   Psihologii au cautat indelung sa inteleaga cum percepem noi, oamenii, lumea si ce ne motiveaza comportamentul. Si au facut eforturi enorme pentru a ridica valul acestui mister. Unele dintre cele mai faimoase experimente psihologice ale secolului trecut au dezvaluit adevaruri universale si adesea surprinzatoare, cu privire la natura umana. Iata, mai jos, 10 studii psihologice, unele cunoscute, altele nu, care ar putea schimba modul in care ne intelegem noi insine.

Cu totii avem tendinta innascuta de a fi rai

studii psihologice

   Unul dintre cele mai faimoase experimente din istoria psihologiei il reprezinta Experimentul Stanford, din 1971. Cercetatorii, condusi de psihologul Philip Zimbardo, au simulat o inchisoare in subsolul institutului de psihologie si au selectat 24 de studenti (care nu aveau cazier si au fost declarati sanatosi din punct de vedere psihologic), pentru a juca rolurile de prizonieri si gardieni. Cercetatorii au inceput apoi sa supravegheze prizonierii, care trebuiau sa stea in celule 24 de ore pe zi si gardienii, ce “lucrau” in ture de 8 ore, in secret, printr-un sistem de camere ascunse.

   Experimentul, care fusese programat sa se deruleze pe perioada a doua saptamani, a necesitat sa fie intrerupt dupa numai sase zile, din cauza comportamentului abuziv al gardienilor – in unele cazuri, acestia au aplicat si tortura psihologica asupra prizonierilor. Pe langa aceasta, prizonierii au prezentat stres emotional extrem si anxietate ridicata.

   “Agresivitatea gardienilor asupra prizonierilor a escaladat neasteptat: au dezbracat prizonierii, le-au pus pungi pe cap si i-au fortat sa se complaca in activitati sexuale umilitoare“, a declarat Zimbardo publicatiei American Scientist. “Dupa sase zile am fost nevoit sa opresc experimentul, pentru ca scapase de sub control. Nu puteam sa mai dorm noaptea din cauza grijilor a ceea ce-ar putea sa le faca gardienii prizonierilor“.

Nu observam ceea ce e chiar in fata noastra

   Credem ca stim ce se intampla in jurul nostru? S-ar putea sa nu fim chiar asa de constienti precum credem. In 1998, cercetatori ai Universitatilor Harvard si Kent au experimentat cu trecatori, in campusul universitar, despre cate lucruri observa in mediul imediat inconjurator. In experiment, un actor aborda trecatorii si le cerea directii catre o locatie. In timp ce subiectii dadeau indicatii, doi barbati ce transportau o usa mare din lemn se interpuneau intre subiect si actor, blocand complet axul vizual dintre cei doi, timp de cateva secunde. In acest timp foarte scurt, actorul era inlocuit de un altul, de o inaltime si constitutie diferita, imbracat diferit, cu o alta freza si cu alt timbru vocal. Mai mult de jumatate din subiecti nu au observat inlocuirea.

   Experimentul a fost unul dintre primele care au ilustrat fenomenul intitulat “orbirea schimbarii”, care arata cat de selectivi suntem in ceea ce asimilam din orice scena vizuala si se pare ca ne bazam pe memorie si pe recognitia modelelor deja cunoscute mai mult decat am putea crede.

Amanarea placerii este grea, insa avem mai mult succes daca rezistam.

studii psihologice

   Un alt experiment faimos al Universitatii Stanford din anii 1960 a testat abilitatea copiilor prescolari de a rezista tentatiei. Experimentul a scos la iveala observatii puternice despre ambitie si autodisciplina. In experiment, copii de patru ani au fost asezati intr-o camera, singuri, in fata unei farfurii pe care se afla o bezea. Copiilor li s-a spus ca pot manca bezeaua oricand vor ei, insa daca vor astepta intoarcerea cercetatorului, dupa 15 minute si nu vor manca bezeaua, vor primi doua bezele.

   Desi aproape toti copiii au spus ca vor astepta, acestia s-au luptat sa reziste si majoritatea a cedat poftei, mancand bezeaua inainte de intoarcerea cercetatorului. Copiii care au rezistat toate cele 15 minute au folosit, in general, tactici de evitare, precum acoperirea ochilor sau intoarcerea cu spatele. Implicatiile comportamentului copiilor au fost semnificante. Acei copii care au fost capabili sa amane placerea de moment demonstreaza o predispozitie mai mica spre obezitate, spre adictia pentru droguri sau spre probleme comportamentale pentru cand vor ajunge la varsta adulta. Astfel, sansele de succes in viitor sunt crescute.

Experimentam impulsuri morale puternic conflictuale

   Un studiu efectuat de catre psihologul Universitatii Yale, Stanley Milgram, in 1961, a testat – alarmant – cat de departe pot ajunge oamenii pentru a respecta si a se supune figurilor autoritare atunci cand li se cere sa raneasca alti oameni si intensul conflictul intern intre moralitatea personala si obigatia de a se supune autoritatilor.

   Milgram a vrut sa desfasoare experimentul pentru a oferi informatii despre cum de au fost in stare criminalii de razboi nazisti sa intreprinda acte de cruzime acerba in timpul Holocaustului. Pentru aceasta, el a testat o pereche de participanti, unul fiind “profesorul”, celalalt “elevul”. Profesorul a fost instruit sa administreze socuri electrice elevului (care se afla intr-o alta camera si care in realitate nu era supus nici unui soc electric), ori de cate ori elevul raspundea gresit unei intrebari. Milgram folosea inregistrari audio care lasau impresia profesorului ca elevul experimenta dureri cand i se administrau socurile electrice, iar daca profesorul vroia sa se opreasca din administrarea socurilor, Milgram intervenea si-i cerea autoritar sa continue. In timpul primului experiment, 65% din participanti au fost in stare sa administreze un dureros voltaj de 450V (etichetat “XXX”), desi majoritatea era vizibil stresata si inconfortabila pentru ca faceau asta.

   Desi studiul a fost vazut drept un avertisment asupra obedientei oarbe in fata autoritatilor, Scientific American l-a revizuit recent, argumentand ca rezultatele sugereaza mai degraba indicii asupra conflictului moral de profunzime.

   “Natura morala umana include o predilectie spre empatie, amabilitate si bunatate fata de semenii nostri si de membrii unui grup, plus o inclinatie spre xenofobie, cruzime si rautate pentru oamenii din alte grupuri“, scrie jurnalistul Michael Shermer. “Experimentele prin socuri electrice nu arata obedienta oarba, ci tendinte morale conflictuale ce se afla adanc in sinele nostru.

   Recent, unii comentatori au pus sub semnul intrebarii metodologia lui Milgram si un critic a notat ca inregistrarile experimentului desfasurat la Yale a sugerat ca 60% din participanti de fapt au incalcat ordinele de a administra socul electric cel mai puternic.

Suntem corupti de putere foarte usor

studii psihologice

   Exista un motiv psihologic in spatele faptului ca cei la putere cateodata se raporteaza in interactiunea cu ceilalti cu superioritate si lipsa de respect. Un studiu efectuat in 2003, publicat in jurnalul Psychological Review, a presupus organizarea unor studenti in grupuri de cate trei, care sa scrie impreuna o scurta lucrare. Doi dintre cei trei studenti au fost instruiti sa scrie lucrarea, in timp ce celui de-al treilea i s-a spus sa evalueze lucrarea si sa determine in ce masura fiecare student trebuie platit. In mijlocul activitatii studentilor-subiecti, un cercetator a adus o farfurie cu cinci prajituri. Desi, in general, ultima prajitura nu a fost mancata niciodata, “seful” grupului aproape intodeauna a mancat a patra prajitura — cu gesturi neingrijite, mestecand cu gura deschisa.

   “Cand cercetatorii au conferit oamenilor putere in experimente stiintifice, concluziile sunt ca acestia din urma sunt mai predispusi in a-i atinge pe ceilalti in maniere nepotrivite, de a flirta intr-un mod mai direct, in a face alegeri riscante si jocuri de sansa, in a face primele oferte in negocieri si de a vorbi ceea ce gandesc, precum si de a manca prajituri neglijent, cu firimituri pe barbie si pe haine“, spune psihologul Dacher Keltner, unul dintre initiatorii studiului, intr-un articol scris pentru UC Berkeley’s Greater Good Science Center.

Cautam loialitatea fata de grupurile sociale si suntem cu usurinta atrasi in conflictele din interiorul grupului din care facem parte

studii psihologice

   Acest clasic experiment de psihologie sociala efectuat in anii 1950 a incercat sa arate posibilele baze psihologice ale motivului pentru care grupurile sociale si tarile se gasesc adesea in conflict, intre ele si cum pot invata sa coopereze din nou.

   Liderul studiului, Muzafer Sherif, a dus doua grupuri de 11 baieti (toti in varsta de 11 ani), intr-o “tabara de vara”, in Robbers Cave State Park din Oklahoma. Grupurile, numite “Vulturii’ si “Serpii” au petrecut o saptamana separate, distrandu-se si stabilind legaturi, fara a avea cunostinta fiecare de celalalt grup. Cand cele doua grupuri au fost unite, baietii au inceput sa-si puna porecle jignitoare si cand au inceput competitii in diverse jocuri, starea conflictuala s-a intetit. Intr-un final, membrii celor doua grupuri au refuzat sa mai manance impreuna. In urmatoarea faza a cercetarii stiintifice, Sherif a conceput experimente pentru a incerca sa reconcilieze baietii, punandu-i sa se bucure de activitati recreative, impreuna, fara grad de competitivitate, insa nu a avut succes. Apoi i-a rugat sa rezolve o problema oarecare impreuna, ceea ce s-a dovedit metoda eficienta pentru a aplana conflictul.

Avem nevoie de un singur lucru ca sa fim fericiti

   Studiul de 75 de ani Harvard Grant – unul dintre cele mai comprehensibile si longevive studii facute vreodata – a urmarit evolutia a 268 de studenti de la Harvard din promotiile anilor 1938 – 1940, timp de 75 de ani, asadar, pana in prezent, colectandu-se cu regularitate date asupra varii aspecte din viata subiectilor. Concluzia universala? Dragostea este tot ceea ce conteaza, cel putin atunci cand vine vorba de a determina fericirea pe termen lung si satisfactia vietii.

   Directorul longevivului studiu, psihiatrul George Vaillant, a declarat pentru The Huffington Post ca exista doi stalpi ai fericirii: “Unul este dragostea, iar celalalt este gasirea unei modalitati de a face fata greutatilor vietii, fara a respinge dragostea.” De exemplu, unul dintre participantii la studiu, la inceput, avea cel mai scazut rating dintre toti participantii in ceea ce priveste  stabilitatea in viitor si incercase anterior sa se sinucida. Insa pana finalul vietii sale, a devenit unul dintre cei mai fericiti participanti la studiu. De ce? Vaillant explica: “Si-a petrecut viata cautand dragostea.

Prosperam atunci cand avem o parere buna despre noi si un statut social

studii psihologice

   Sa dobandesti faima si succes nu reprezinta numai un boost al ego-ului – ar putea foarte bine sa fie un aspect al longevitatii, daca ne raportam la un studiu facut asupra castigatorilor de premii Oscar. Cercetatorii de la Sunnybrook and Women College Health Science din Toronto au concluzionat ca actorii si regizorii castigatori ai premiului Oscar au tendinta de fi mai longevivi decat cei care au fost nominalizati, dar nu au castigat ravnitul premiu cinematografic. Diferenta dintre cele doua tabere in privinta longevitatii este de aproape patru ani.

   “Nu spunem ca o sa traiesti mai mult daca o sa castigi un Oscar” – declara autorul principal al studiului, Donald Redelmeier, pentru ABC News – “Sau ca oamenii ar trebui sa se duca sa faca lectii de actorie. Concluzia principala este doar ca factorii sociali sunt importanti… Sugereaza ca un simt interior al stimei de sine este un aspect important pentru sanatate si pentru dorinta de a avea grija de sanatate“.

Incercam constant sa ne justificam experientele, astfel incat sa aiba sens pentru noi

   Oricine a fost interesat vreodata de domeniul psihologiei este familiar cu disonanta cognitiva, o teorie ce sustine ca fiintele umane au inclinatia de a evita conflicte psihologice bazate pe dezarmonia sau exclusivitatea mutuala a credintelor proprii. Intr-un adesea citat experiment din anul 1959, psihologul Leon Festinger a cerut participantilor sa efectueze o serie de sarcini plictisitoare, precum transformarea unui cep intr-un maner de lemn, timp de o ora. Apoi, participantii au fost platiti unii cu 1 dolar, altii cu 20 de dolari, pentru a le spune “participantilor in asteptare” – in realitate, cercetatori -, ca activitatea desfasurata in interior este interesanta. Acei subiecti ce au fost platiti cu 1 dolar ca sa minta au descris sarcinile ca fiind mult mai placute, decat descrierea celor ce au fost platiti cu 20 de dolari. Concluzia lor? Cei care au fost platiti mai mult au simtit ca au avut destula justificare pentru a desfasura plictisitoarea activitate timp de o ora, insa cei care au fost platiti cu doar 1 dolar au simtit nevoia de a justifica intr-un fel timpul cheltuit (si de a reduce nivelul de disonanta dintre convingerea lor versus comportamentul lor), spunand, asadar, ca activitatea a fost distractiva. Cu alte cuvinte, adesea ne mintim singuri pentru percepe lumea ca pe un loc plin de logica si armonie.

Ne lasam influentati de stereotipuri foarte des

studii psihologice

   Stereotipizarea diverselor grupurilor de oameni in functie de grupul social, etnicitate sau clasa din care fac parte este ceva ce aproape toti facem, chiar daca eforturile noastre sunt sa nu stereotipizam. Aceasta ne poate face sa tragem concluzii incorecte si potential daunatoare despre populatii intregi. Experimentul psihologului John Bargh, de la Universitatea din New York, despre “automatizarea comportamentului social” a demonstrat ca adesea judecam oamenii pe baza unor stereotipuri din inconstient si ca nu putem decat sa ne comportam in baza acestora. De asemenea, avem tendinta de a adopta fara sa ne opunem stereotipuri ale grupului social din care simtim ca facem parte, fara sa ne intrebam asupra validitatii acestor stereotipuri. Intr-unul din studiile sale, Bargh a descoperit ca un grup de participanti carora le-a fost cerut sa descifreze cuvinte ce aveau legatura cu varsta inaintata – “Florida” (regiune “batraneasca”), “neajutorat” si “plin de riduri” – au inceput sa mearga semnificativ mai incet, pe hol, dupa experiment, in comparatie cu grupurile ce au avut cuvinte fara legatura cu varsta inaintata. Bargh a obtinut rezultate similare in alte doua studii comparative ce au intarit teoria stereotipurilor bazate pe rasa si gradul de politete.

   “Stereotipurile sunt categorisiri ce ajung prea departe“, declara Bargh pentru Psychology Today. “Cand folosim stereotipuri, folosim date despre sex, varsta, culoarea pielii persoanei din fata noastra si mintile noastre raspund cu mesaje ce spun <<ostil>>, <<stupid>>, <<incet>>, <<slab>>. Aceste defecte nu sunt, de fapt, acolo, in acel mediu. Nu reflecta realitatea.

Referinte: [1],[2],[3],[4],[5],[6]

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro

3 COMMENTS

  1. O ,,zona,, din care se pot face numeroase observatii psihologice obiective sunt cele facute cu camera ascunsa, farse. Frecvent si revelator este ca ele confirma experimentele stiintifice autentice, in o proportie mult mai mare. Acestea din urma au ca scop, obtinerea de efecte hilare, dar urmarite atent si cu un grad satisfacator de instructie/cunostinte, releva multe si surprinzatoare caracteristici umane. La fel de important poate fi si faptul ca ele sunt facute in afara spatiului consacrat experimentului, pe cale de consecinta, obiectivitatea, bazinul esantionului, etc., este mult mai mare.

  2. O educatoare cu experienta mi-a spus într-una din zile despre o observatie profesionala testata timp de 25 de ani. La vârsta de 2 ani, copilul nu are în el niciun fel de rautate. Deci, nu ne nastem cu aceasta însusire negativa. Copiii sunt toti îngeri si vin de la bunul Dumnezeu. Ulterior, educatoarea mi-a spus ca noi, adultii, suntem cei care le inoculam în creier rautatea prin felul nostru de a fi. Samânta raului încolteste într-o minte de copil fertila. Copilul nu are aceasta deprindere de a fi rau, capatata prin nastere. El zâmbeste, dar niciodata pe fata lui n-o sa remarcati vreo urma de ura sau rautate. …spunea educatoarea-pshiholog. Deci, concluzia ar fi ca nu ne nastem cu rautatea în creier…S-a constatat ca foarte multi copii, care provin din familii echilibrate, unde armonia si pacea domnesc, au un compartament armonios, aparte, de multe ori luat în derâdere de semenii care au învatat arta rautatii din familii dezmebrate, inculte si alcoolice.
    Cu stima….

  3. Parintii trebuie sa aiba f mare grija la toate aspectele educarii unui copil, conteaza si felul in care il certi si felul in care il feliciti si atitudinea pe care o ai fata de cei din jur

LEAVE A REPLY

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.