Înainte de a-si folosi mana pentru a semna ordinele de executare al actiunilor ce vor duce la uciderea a milioane de nevinovati, Adolf Hitler o folosea pentru a manui pensula. Era un artist aspirant, insa fara succes. Hitler a si aplicat pentru admisie la Academia de Arte din Viena, de unde avea sa fie respins nu o data, ci de doua ori, din cauza „caracterului nepotrivit pentru pictura” – nu e greu de inteles de ce.
Este greu de crezut ca inainte de a instiga ascensiunea Germaniei naziste si a se autoproclama Conducator Suprem al Reich-ului, Hitler picta flori, cladiri si monumente. Destul de ironic, aveau sa fie distruse de viitoarele sale actiuni exact aceleasi scene si peisaje.
Picturile lui Adolf Hitler asigura o strafulgerare stranie in interiorul mintii unuia dintre cei mai rai si dictatoriali indivizi ai istoriei moderne; chiar si printre peisaje pline de culoare exista inserturi cu tancuri germane din timpul primului razboi mondial, fumegande, pe campuri sterpe.
Un indiciu, probabil, al nesigurantei de sine, sau poate o aluzie sfidatoare pentru a evita „greselile” trecutului si de a transforma Germania intr-o superputere ambitioasa, destructiva si intransigenta?
