Cinematografia nipona m-a suprins intotdeauna, in special pe partea de animatie. Regizorii estici au idei deosebite si modalitati inedite de a le transpune in film. Sunt multi oameni care asociaza animatia cu filmul pentru copii, dar nu isi dau seama ca poate fi mai mult de atat. Mormantul licuricilor, drama lui Isao Takahata, ne arata razboiul din perspectiva unor copii orfani; Mamoru Oshii, Katsuhiro Ôtomo si Satoshi Kon ne poarta prin incredibile universuri science-fiction cu Akira, Ghost in the Shell, Papurika; cei mai pretentiosi, care vor un film mai artistic, pot incerca Oul Ingerului, al lui Mamoru Oshii, o reinterpretare a unor evenimente biblice. Si ajungem la Hayao Miyazaki si filmele sale fantastice (Vecinul meu, Totoro; Printesa Mononoke, Calatoria lui Chihiro). Fiecare dintre filmele sale merita analizat intr-o cronica separata.
Calatoria lui Chihiro (2001) [eng. Spirited Away] este cel mai cunoscut film al lui Hayao Miyazaki, care a ajuns la public si datorita castigarii Oscarului pentru cel mai bun film de animatie. Miyazaki crede ca lumea nu este suficient de simpla pentru a fi descrisa in cuvinte; de aceea, el se foloseste de animatie pentru a-si transmite ideile. Inspirat de folclorul japonez, regizorul isi plaseaza personajele in lumi viu colorate, atent descrise, care captiveaza spectatorul pe tot parcursul filmului si mult dupa. In acest film, Chihiro, o fata de 10 ani, se muta cu familia intr-o alta casa. In drumul spre noua casa se ratacesc si ajung, printr-un tunel, la ceea ce pare un parc tematic abandonat. Doar ca, odata cu lasarea noptii, realul si fantasticul se intrepatrund, parcul este invaluit de spirite si creaturi. Parintii lui Chihiro sunt transformati in porci, iar ea ramane singura in acest taram necunoscut.
Titlul este sugestiv. Chihiro porneste, asemenea personajelor din basm, intr-o calatorie, intr-o initiere. Prima conversatie o are cu Haku, un personaj al lumii fantastice, cu intruchipare de om. Ii spune lui Chihiro ca trebuie sa manance ceva din aceasta lume sau va disparea. Chihiro accepta si, astfel, incepe calatoria, lupta pentru a-si recapata parintii. Legatura dintre real si fantastic este un pod si, imediat ce-l traverseaza, Chihiro este captiva in fantastic. Trebuie sa se maturizeze prematur, sa-si gaseasca de lucru, sa se integreze in aceasta lume. Daca nu, va fi transformata, la randul ei, in animal.
Angajata la o baie publica condusa de Yubaba, o vrajitoare, Chihiro este obligata sa renunte la numele ei si sa adopte un alt nume: Sen. Schimbarea numelui este o vraja prin care Yubaba l-a inrobit si pe Haku. Daca nu-ti poti aminti numele tau adevarat, nu poti fi liber. Nu voi numi probele prin care trebuie sa treaca Chihiro, pentru ca nu vreau sa va privez de aceasta incantatoare poveste, iar cuvintele ar fi insuficiente pentru a descrie frumusetea acelei lumi.
Filmul lui Miyazaki este circular. Intrarea si iesirea din lumea fantastica se face printr-un tunel. Ce este, insa, de remarcat, este cum decide regizorul sa arate intrarea in fantastic si parasirea acestuia. Cadrele, unghiul de filmare si pozitia personajelor sunt aproape identice. Chihiro se prinde de mama ei (si la intrare, si la iesire), iar tatal, in fata, le ghideaza. In tunelul spre iesire, mama si tatal nu-si amintesc nimic din lumea fantastica. Chihiro pare ca se intreaba daca nu cumva s-a aflat intr-un spatiu oniric, intr-un vis. Timpul ii ofera raspunsul. Iarba a crescut si pe masina s-a depus praf. Timpul fabulos, mitic (familia petrece doar cateva zile in lumea fantastica) nu este acelasi ca in lumea reala, unde pare ca au trecut zeci de zile. Privind pentru ultima data spre tunel, Chihiro se urca in masina si pleaca. Ramane, insa, o intrebare: Isi aminteste?
_______________________________________________________________________________________
P.S. Imi place cum am incheiat cronica si preferam sa ramana asa, insa finalul filmului este discutabil si, pentru ca exista doua variante, merita mentionate. In varianta japoneza, filmul se incheie cum am descris mai sus. Chihiro priveste tunelul, se urca in masina si pleaca. Hayao Miyazaki spunea, intr-un interviu, ca Chihiro nu-si aminteste, dar ca “a nu-ti aminti” nu inseamna “a uita”, deci Chihiro isi poate aminti, candva, de aceasta aventura. In varianta dublata, insa, lucrurile stau diferit. Dupa ce Chihiro se urca in masina, tatal ei spune: “O noua casa, o noua scoala, e putin infricosator…”, iar Chihiro raspunde: “Cred ca ma voi descurca”. Aceste linii au fost aprobate de studioul Ghibli (studioul japonez care a facut filmul) si clarifica finalul povestii.
