Neverland, scrisa de Radu Gavan, este o poveste dura, profunda si realista despre fragilitatea umana. O carte care te rascoleste, te provoaca sa meditezi, sa intelegi si sa iti gasesti propriile raspunsuri.
Ce ne influenteaza mai mult, natura sau cultura? Putem vorbi despre liber arbitru sau totul este determinism? Individul sau contextul primeaza? Ne putem elibera vreodata cu adevarat de trecut?
Sunt doar cateva dintre intrebarile carora literatura (anumitor discipline si beletristica) si fiecare dintre noi, pe baza experientei personale, le gasim diferite raspunsuri, fara a putea ajunge la o decizie finala, la un numitor comun.
Pornind de la ele, Neverland ar putea fi privita ca un studiu de caz.
Subiectul A, Anton, a crescut intr-o familie „normala”, cu sanse la fel de mari (sau de mici) ca oricine altcineva sa isi gaseasca fericirea. Isi urmeaza studiile, ajunge profesor universitar, se casatoreste si are un copil.
Subiectul B, Ionut, are o copilarie tragica, marcata de o violenta atroce. In adolescenta fuge de acasa, traieste pe strazi, ajunge servitorul unui om bogat, iar dupa cativa ani il regasim in inchisoare.
Care dintre cele doua personaje va avea un sfarsit fericit?
Sa mai completam putin informatia. Anton este tipul inadaptatului, intotdeauna nemultumit de ceea ce are, de ceea ce realizeaza. Omul care nu se regaseste in propria viata. Cel mai valoros obiect posedat de Ionut este… o carte. Singura pe care o are.
Se schimba deja datele problemei? Sa continuam.
Destinul lui Anton pare sa fie o lunga serie de tradari. A “prietenilor” din copilarie si adolescenta – cartile, a parintilor, apoi a sotiei. Dupa ce isi marturiseste infidelitatea, sotia lui este ucisa intr-un accident de masina. Sa fi fost de fapt sinucidere? Nu stim, dar vina pe care o resimte Anton, transpusa in „fantoma sotiei” pe care si-o imagineaza spunandu-i mereu si mereu ca nu este in stare de nimic, se transforma intr-o angoasa perpetua. Isi doreste sa-si rascumpere greselile din trecut, sa-i ofere fetitei sale, Letitia, tot ce se poate mai bun. Dar dintr-un salariu de profesor nu-si poate permite mai mult decat o garsoniera dezolanta, intr-un cartier rau-famat.
In antiteza, actiunile lui Ionut sunt inspirate de fidelitate si atasament, marcate de curaj si determinare. Cel care nu s-a bucurat niciodata de protectia nimanui isi asuma in repetate randuri rolul protectorului. In copilarie fata de mama – sacrificandu-se in incercarea de a o apara de tatal violent. Ajuns servitor, isi indeplineste sarcinile cu constiinciozitate, dar nu poate ramane indiferent atunci cand singurul sau prieten, un caine, este agresat de stapan. Si pentru ca i se cere sa plece, dar nu este in stare sa-si paraseasca prietenul (si incearca sa-l fure), ajunge in inchisoare. Aici il intalneste pe Luis, un interlop local caruia, opunandu-se din nou violentei, ii salveaza viata. Devine astfel omul lui de incredere, il urmeaza la iesirea din inchisoare si ajunge sa fie tratat ca un membru al familiei.
Casa lui Luis este locul in care se intersecteaza destinele celor doua personaje. Va las pe voi sa descoperiti cum ajunge Anton acolo, natura situatiei care duce la confruntarea dintre el si Ionut si, mai ales, care au fost urmarile ei.
Pe mine ma urmareste inca expresia care mi-a venit in minte cand inchideam cartea, cu gandul la soarta celor doua personaje: “Din viata scapa cine poate”.
______________________________________________________________
Lectura a fost oferita de scriitorul Radu Gavan. Cartea poate fi comandata aici.
