Am ales acest titlu cu trimitere la Che Guevara pentru a vorbi despre Carmen Martin Gaite, pentru ca amandoi au fost doi idealisti care au crezut in visurile lor si au luptat pentru ca lumea in care traiesc sa se schimbe. Unul cu armele de foc, iar altul, hasta la victoria, prin cuvinte.
Carmen Martin Gaite (1925-2000) este o scriitoare spaniola, care si-a petrecut viata cu un pix si un caiet in geanta si in care scria mereu tot ce-i trecea prin minte, facea colaje sau aduna versuri. Cea mai cunoscuta imagine a ei este cea in care poarta o bereta asemanatoare cu a cunoscutului revolutionar, a unei femei care in pofida parului care si-a pierdut de mult culoarea isi pastreaza zambetul mereu cald si optimist. Iar cand zambetul nu ii lumineaza fata, privirea ei senina ofera incredere in ceea ce va sa vina.
Carmina, cum era alintata de parinti, manifesta inclinatii spre lumea literelor inca de mica, ajungand peste ani sa faca parte din “generatia anilor ‘50” sau a “copiilor razboiului”, un grup de tineri intelectuali pasionati de literatura si filosofie si care vor fi o voce stringenta in a doua jumatate a secolului XX. In anii ’50 colaboreaza cu diferite reviste culturale si incepe sa se dedice mai mult pasiunii de a scrie; o calatorie in Italia ii dezvaluie minunatiile literaturii din peninsula si ii trezeste interesul pentru limba italiana ceea ce o va face sa se dedice traducerii in spaniola a scriitorilor Italo Svevo, Primo Levi si Cesare Pavese. Primul premiu literar il primeste in 1954 si pana la sfarsitul vietii va fi rasplatita pentru talentul sau si dedicatia sa fata de lumea literelor atat pe continent, cat si peste ocean. Latura sa artistica este polivalenta: scrie povestiri, romane, teatru, scenarii pentru film, articole, conferinte si critica literara.
Carmen Martin Gaite a fost mereu manata de o iubire de viata nemaiantalnita care a ajutat-o ca in cele mai dificile momente din viata sa gaseasca o licarire de speranta. Curiozitatea este una dintre trasaturile ei dominante si care au stat la baza formarii ei ca scriitor si, dupa cum ea insasi marturiseste, satisfactia data de scris si de aprecierile cititorilor e incomparabila.
Literatura a insemnat mantuirea ei. Moartea parintilor pe care i-a iubit atat, a fiului de numai cateva luni, divortul de Rafael Sanchez Ferlosio, un renumit scriitor la randul sau si despartirea timpurie de fiica sa care i-a fost cea mai buna prietena au fost pietre de hotar in existenta sa atat ca simplu pasager prin viata, cat si ca scriitor nemuritor.
Opera sa literara, inclusa de catre critici in curentul neo-realist, se caracterizeaza printr-o analiza profunda a adancimilor sufletului uman, explorarea relatiilor dintre comunicare si singuratate, dintre tacere si marturisire, dintre amintire si uitare. Preocupata de functionarea interna a unei naratiuni, in scrierile sale incearca sa solutioneze eternele intrebari cu privire la rolul cititorului, al naratorului si functiile limbajului. Pentru ea, limbajul reprezinta salvarea de singuratate si este o conditie de viata. Dialogul ocupa un loc central in opera sa, astefel incat, in povestirile si romanele ei, acesta nu reprezinta numai o manifestare a limbajului ci se constituie si in coduri de comunicare mutuala intre personaje; dialogul poate fi doar subinteles din situatii in care verbalizarea lipseste insa accentul asupra obiectelor face sa para ca desi acestea asista impasibile la ceea ce se intampla cu personajele transmit, totusi, un mesaj.
Lupta dusa de Carmen Martin Gaite a fost impotriva uitarii si a incercat prin tot ceea ce a facut sa reconstruiasca amintirile si trairile care sunt cele care ii dau omului unicitate. Stradania sa de a da viata gandurilor sale prin folosirea unei sintaxe complexe si fraze eliptice ar putea sta sub semnul indemnului hasta la victoria siempre!
interesant…