Titlul piesei e cumva amenintator. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut cine ar fi putut fi “zeul macelului”. Oricum, imaginatia mea desemna acest titlu unei persoane adulte, masculine, cu atitudine dura si pusa, obligatoriu, pe cearta! Nu a fost asa.
“Zeul macelului” e doar un pusti de 11 ani care face greseala de a-si lovi un coleg cu un bat. Rezultatul? O buza crapata, plina de sange si doi incisivi scosi. Exact miza pentru care doua cupluri de parinti (deci patru adulti) se intalnesc pentru a “rezolva” conflictul. Si de aici povestea.
Patru adulti care nu se pot pune de acord CUI apartine vina, ce ar trebui facut si care sunt posibilele cauze ale incidentului. Desi decisa cu buna intentie, intalnirea se transforma treptat-treptat si cuprinde probleme emotionale si de cuplu, atitudini parentale, planuri de fiecare zi sau viitoare, nemultumiri si neimpliniri, cuvinte de alint in cuplu, tragic si comic, satira, realism, un pic de cinism si multa ironie.
Copiii sunt scopul care scuza intalnirea, iar mijloacele de remediere a “problemei” par a fi ineficiente si inaplicabile atat timp cat adultii (fosti copii la randul lor) se simt neputinciosi in a-si asuma si rezolva propriile probleme.
Piesa e o lectie de viata spusa cu umor. Sau, cum ar spune romanul: “cum s-o dai sa fie bine?”
Jocul actorilor este nemaipomenit. Replicile zboara natural, reactiile sunt umane si nedisimulate (emotia, neputinta, mandria, revolta, plansul, hilarul), iar spectatorul se simte parte din piesa.
Dupa 1 ora si 45 minute incepi sa te identifici cu personajele sau cel putin iti amintesti ca ai trait si tu problemele, frustrarile, neajunsurile lor.
“Zeul macelului” exista in pustiul furios de 11 ani, dispare si reapare pe parcursul spectacolului, se solidifica si se lichefiaza in replicile parintilor adulti pusi fata in fata cu problema: tantar – armasar!
Si cand te gandesti ca singurul fericit din toata piesa e un biet sobolan … Hamster, pardon!