În 1643 episcopului Brynjolf Sveinsson i-au fost inmanate patruzeci si cinci de bucati de pergament care contineau poezii si proza din inima culturii europene nordice antice. Aceasta colectie de scripturi este numita Cartea Regelui (in latina: Codex Regius). Se crede ca a fost scrisa in jurul anului 1270. Intre 1270 si 1643, manuscrisul a fost ascuns publicului, probabil pentru a fi protejat de o potentiala distrugere a noii religii care se nastea la Roma. Cine a fost familia care a pastrat acest secret timp de trei sute de ani nu se stie si nici nu le cunoastem traditia. Insa putem fi siguri ca acest secret a fost pastrat cu multe riscuri, in secole medievale ce pedepseau aspru tradarea. Episcopul Sveinsson nu a pastrat manuscrisul, ci a oferit colectia cadou regelui Danemarcei. Manuscrisul a poposit in Copenhaga pana in 1971, cand a fost returnat Islandei.
Colectia de scrieri a fost transportata cu nave de razboi, deoarece transportul cu avionul a fost considerat prea riscant – atat de pretioase sunt aceste scrieri. Deloc suprinzator: aceste pagini din piele sunt printre putinele ramasite scrise ale trecutului indigen al Europei Nordice.
Cand deschidem aceste scripturi antice gasim in inima mitologiei nordice Copacul Lumii, Yggdrasil.
Stiu ca drept un frasin sta, numit Yggdrasil,
un copac inalt, imbibat de huma lucitoare;
de-acolo vine ceata ce cade in vale, mereu verde, starajeste fantana destinului.
(Profetia lui Seress)
Cea mai satisfacatoare traducere a numelui Yggdrasil este „Calui lui Odin”. Ygg este un alt nume al lui Odin, iar drasill inseamna „cal”. Totusi, drassil inseamna si „mergator”, sau „pionier”. In unele parti ale manuscrisului, Yggdrasil si Odin par a fi unul si acelasi.
Cand Odin a atarnat impuns de-o sulita, timp de noua zile, tintuit de Copacul Lumii, acesta ingaima cuvintele prin care spune ca „s-a sacrificat pe sine asupra sinelui”. Aceasta balada ne ofera o descriere a uniunii care exista intre Zeul suprem si Copac, in mituri. Pentru a sublinia aceasta conexiune, gasim in engleza veche cuvantul „treow”, care inseamna si copac si adevar. Etimologic, asadar, adevarul si copacul cresc din aceeasi radacina. In mitul nordic al Creatiei, barbatul si femeia se nasc din copaci. Suntem cu totii fiii si fiicele Frasinului si Ulmului: primul om s-a numit Ask, nascut din frasin (eng. Ash), iar prima femeie Embla, nascuta din ulm (eng.Elm). Oxigenul creat de acesti arbori ofera lumii conditiile primordiale pentru viata. Ask si Embla au germinat din ghindele lui Yggdrasil si de-atunci fiecare fiinta umana rasare din fructul lui Yggdrasil, este colectata de doua berze si livrata catre mamele destinate. In folclorul scandinav se spune ca noii nascuti apar prin gaurile din scoarta pinilor – o alta versiune a aceluiasi mit.
Artur Lundkvist este unul dintre cei mai infocati iubitori aci copacilor din literatura suedeza. In urma unei reflectari asupra copacilor si a padurilor, acesta scrie:
„… in fiecare om exista un copac si in fiecare copac exista un om. Simt asta. Copacul pribegeste in interiorul unei fiinte umane, iar omul este prins in copac … Cant padurilor; marea de padure este a doua mare de pe pamant, marea in care omul pribegeste. Padurile lucreaza in liniste, indeplinind munca mareata a naturii; lucreaza cu vanturile, curata aerul, controleaza climatul, formeaza sol, pastrandu-ne toate cele care ne sunt esentiale, fara sa le consume.”
Oamenii il reprezentau pe Yggdrasil prin plantarea a ceea ce era numit „copacul protector” in centrul gospodariei lor. Era o versiune in miniatura a lui Yggdrasil si un simbol solemn. Copacul protector era o expresie a interdenpendentei lumii care ne inconjoara. Copacul avea un suflet care ii urmarea pe cei care cresteau sub umbra si ramurile sale. Daca acest copac protector avea sa fie martor la dezvoltarea mai multor generatii, relatia dintre copac si familie avea sa se intareasca; aceasta relatie era recunoscuta ca privata si confidentiala in sanul generatiilor familiei. Multi dintre acesti copaci-protectori pot fi regasiti in Scandinavia. Acesta este poate chiar originea bradului de Craciun. Fara sa realizam, aducem Copacul Lumii in casele noastre in fiecare solstitiu de iarna.
De asemenea, invatam din scrierile vechi la care ne-am referit si ca acest Copac al Lumii nu este o entitate transcedentala dincolo de timp si spatiu, ci este viu, organic, fragil si puternic, in acelasi timp, legat de cele trei dimensiune ale timpului: trecut, prezent si viitor. Fragilitatea lui Yggdrasil ii preocupa intotdeauna pe zei. Legenda spune de un dragon care musca din radacinile cele mai adanci ale Copacului. Mai sunt si alte animale care reprezinta un pericol pentru Copac: patru cerbi se hranesc din ramurile sale, iar numele lor sunt Dain, Dvalin, Duneyr si Duratro. Dain si Dvalin sunt descrisi ca parând a fi morti, ori ca „traiesc in indiferenta, traiesc in ceata”. Alte doua animale stau pe acoperisul Valhallei, resedinta zeilor: capra Heidrun si caprioara Eiktyrner, iar acestea se hranesc si ele din ramurile Copacului – insa ofera si daruri lui Yggdrasil. Capra ii ofera mied, iar caprioara toarna apa din coarnele sale peste radacinile Copacului. Despre aceste doua animale este notat ca traiesc in echilibru cu Copacul.
Trei batrane intelepte, nornele (zeite ale destinului) sunt protectoarele si gardienii lui Yggdrasil. Cele trei norne tes la un gherghef care reprezinta insusi timpul. Ele sunt portretizate ca Urd (zeita trecutului), Verdandi (zeita prezentului) si Skuld (zeita viitorului). In fiecare dimineata, din frunzele lui Yggdrasil, apare o roua dulce si stralucitoare care se revarsa asupra vaii unde sta Copacul; aceasta roua reprezinta amintirile noastre pentru ziua de ieri. Inainte ca soarele sa evapore roua, Urd aduna aceasta apa a amintirilor si o toarna in fantana sa: Fantana Memoriei. Apa din roua se numeste Aurr. In centrul fantanii lui Urd se afla doua lebede sacrel care formeaza o inima cu gaturile lor lungi, atunci cand se afla una in fata celeilalte, creând astfel simbolul fertilitatii al zeitei Frey (zeita dragostei si a fertilitatii). Dragostea se revarsa din aceasta fantana sacra. Daca trecutul este parasit si amintirile uitate, radacinile Copacului se vor usca. Verdandi, care simbolizeaza prezentul, are grija de florile Copacului atunci cand este perioada de inflorire, cand viata se manifesta. Skuld ajuta florile sa creasca spre viitor. Curios, numele Skuld implica o datorie, ca si cum viitor datoreaza ceva activitatilor din trecut.
Copacul Lumii este conectat cu propria noastra creatie, pastrare si distrugere. Ne invata despre copacii care sunt legati de soarta lumii. Depinde de noi sa ne pese de trecutul nostru, sa ne reamintim de cei pe care i-am pierdut, dar si sa sarbatorim inflorirea lumii, momentul prezentului, in timp ce privim inainte, catre un viitor.
[via]
surse:
Perman, Mikael. Mimers Källa (2014). Varför används ett träd för att symbolisera världens ordning? Årgang, 17, nr 31 Page 6.
Hallgren, Henrik. Odengångarens träd. Mimers Källa (2014). Årgang, 17, nr 31, page 8.
Sturluson, Snorri. The Prose Edda, Tales from Norse Mythology, Dover Publications.
Mackenzie, Donald A. (1918) Teutonic Myth and Legend, The Gresham Publishing Company.
Metzner, Ralph (1994), The Well of Remembrance, Rediscovering the Earth Wisdom Myths of Northern Europe, Shambala Publications.
