Da, din pacate, respiri mai abitir decat inainte de inceperea piesei de teatru Viata de cimitir, cu alte cuvinte, rasufli usurat ca s-a terminat. Am ales o rima comica pentru titlu deoarece se presupune ca aceasta piesa de teatru ar fi o comedie. Ba mai mult, o comedie romantica. Scenariul, regia si rolul principal ii apartin Rodicai Popescu-Bitanescu. Am toata stima pentru artistii din „generatia de aur”, din care si dumneaei face parte, ba chiar pot intelege de ce Ion Iliescu, pe vremea cand era presedintele Romaniei, i-a conferit ACTRITEI Rodica Popescu-Bitanescu Ordinul National Serviciul Credincios in grad de Cavaler, „pentru crearea si transmiterea cu talent si daruire a unor opere literare semnificative pentru civilizatia romaneasca si universala„. Cred ca orice alta prezentare a actritei Rodica Popescu-Bitanescu ar fi de prisos, reputatia sa e de notorietate.
Dar de ce i se promoveaza aceasta piesa de teatru doamnei, in calitate de regizor si scenarist, nu inteleg. Ma gandesc ca tot respectul o fi de vina. Mi-am propus ca in recenziile mele sa dau doar exemple de urmat, dar atat de dezamagita am fost de piesa aceasta, incat mi se pare de datoria mea, ca mare iubitor de teatru si de arta, in general, sa va pun in garda. Ideea principala de la care a plecat punerea in scena este laudabila, respectiv ideea ca toti avem un destin, al carui traseu se incheie nu cand vrem noi, ci cand ne este scris, dar laudele se opresc aici.
Doamna Rodica Popescu-Bitanescu interpreteaza personajul principal, Moartea, ce se vrea un liant prietenos intre viata de pe pamant si cea din ceruri (sau de sub pamant…). Evident, Doamna Moarte salasluieste in cimitir, purtand conversatii atat cu cei vii, cat si cu cei de dincolo. Din pacate, dialogurile sunt lipsite de substanta si prea rar comice. Rolul actorilor este fortat, artificial – mai interpreteaza Alexandru Hasnas, Radu Solcanu, Ioana Marcoiu si Iuliana Calinescu / Irina Caramizaru. Pe mine cel mai tare m-a dezamagit modul sacadat in care s-au desfasurat dialogurile, de parca actorii ar fi uitat replicile si s-ar fi straduit sa si le aminteasca. M-as fi asteptat la ceva judecati de valoare, data fiind tema atat de ofertanta.
Mai toate publicatiile ce recomanda aceasta piesa o descriu in felul urmator: Piesa Viata de cimitir este bazata pe o poveste complexa de iubire, inspirata din realitate, ce face legatura intre cele doua vieti: viata celor vii si viata celor ce nu mai sunt printre noi. Un subiect captivant, cu morala si totodata plin de umor, redat prin dialogurile savuroase dintre vii si morti, subiect la finalul caruia vom afla care sunt de fapt cei vii! Asadar, nu ratati ocazia de a fi martorii unei seri speciale, a divertismentului garantat. O reprezentatie unica prin intermediul careia veti descoperi cu siguranta secretele ce se ascund in spatele vietii de cimitir. Alaturi de actori remarcabili, (…) va veti putea reintalni cu acest trio inconfundabil al scenei teatrale romanesti, Rodica Popescu Bitanescu, ce va fi prezenta atat in postura de scriitoare, regizoare cat si de actrita, jucand in cel mai ofertant si ciudat rol interpretat vreodata.
Sa-mi fie cu iertare, dar asa zisa poveste de iubire este oricum altcumva, dar nu complexa, dat fiind faptul ca celui ramas printre vii din poveste ii fug ochii dupa „pitipoanca” piesei, pe care o intalneste, unde altundeva, decat la cimitir. Dialogurile numai savuroase nu sunt, iar misterul lipseste cu desavarsire, fiind evident inca de la inceputul piesei care-s viii si care-s mortii dintre cei prezenti pe scena lipsita de decor, dar mai ales cine este Moartea, care se vrea triumfatoare. In concluzie, dezamagirea este garantata. Cat despre afirmatia finala, sa-mi fie din nou cu iertare, dar este taman pe dos. In sustinerea acestui argument, va invit s-o urmariti pe doamna Popescu-Bitanescu interpretand-o pe Zoia, sora mai mica a Anetei Duduleanu, din cea mai noua punere in scena „Gaitelor”, ce apartine lui Dan Tudor. Asadar, dupa “Viata de cimitir”, respiri mai abitir…
