Cronica de teatru
Valsul Hazardului, spectacol al Teatrului Coquette Bucuresti, se danseaza in Germania, in perioada 3-7 noiembrie 2016.
Se spune ca Judecata de Apoi incepe cu intrebarea: cat ai trait conform propriilor alegeri, urmandu-te, asumandu-te ca fiinta unica, deci cu rostul tau in acest univers.
Se mai spune si ca pana la Dumnezeu te mananca sfintii. Sau te testeaza ingerii, dupa cum se intampla in “Valsul Hazardului” de Victor Haim, spectacol ce se joaca la Teatrul Coquette, sub regia lui Ingrid Ana Maria Bonta si-n decorul absolut special, elegant si plin de simboluri (se poate spune ca este al treilea personaj al spectacolului) creat de Daniel Divrician. Personajelor le dau viata cu farmec, forta si sensibilitate (sau mai bine spus, le sunt creatori) Ruxandra Balasu si Mihai Capatina.
Se tot joaca de mai bine de trei ani, acasa, la Bucuresti dar si prin alte orase romanesti, in festivaluri si in cadrul evenimentelor culturale. Iata ca acordurile valsului au fost cerute si de romanii din Germania si spectacolul a plecat in turneu in München, Heidelberg, Stuttgart si Frankfurt. Pentru a-i incanta si pe micii spectatori, echipa Teatrului Coquette va pune in scena si spectacolul pentru copii „Printesa si bobul de mazare”, dupa H. C. Andersen.
Asadar, primul turneu european Teatrului Coquette se va desfasura in Germania, intre 3 si 7 noiembrie.
Inainte sa intri la “Valsul Hazardului”, esti invitat sa extragi un cartonas dintr-un set pe care ti-l intind Daniel sau Ingrid. Cartonasul are desenat (chiar de Daniel Divrician) un frumos carusel si un numar. Esti rugat sa retii numarul de pe cartonas, iar alte explicatii nu ti se dau. Simti ca esti implicat intr-un joc ciudat, iti este starnita curiozitatea, ca si cum ar urma un numar de magie si iluzionism.
In sala, dupa ce toata lumea s-a asezat, fiecare cu propriul cartonas in mana, se lasa linistea, intunericul si misterul, iar deodata, pe scena, lumina se aprinde si dezvaluie un cadru de poveste: un scaun ce pare vechi, din alta lume, o masa foarte inalta, pereche cu un scaun-tron la fel de inalt, care pe spatar are doua aripi imense de inger, si in planul mai indepartat o balanta supradimensionata, toate fiind parca tesute din fire de fier rasucite. Un barbat imbracat in straie negre de piele, cu bucle intunecate ce-i incadreaza chipul, troneaza de la inaltime pe locul ingerului, scrie cu o pana alba intr-o carte mare, groasa, legata intr-o coperta veche de piele si deodata incepe sa strige autoritar numere. Iti creste putin adrenalina, nestiind daca va striga chiar numarul cartonasului tau, si deodata o voce din public raspunde cand se aude “numarul 3”.
O femeie tanara, atragatoare, imbracata intr-o rochie eleganta de cocktail, urca pe scena entuziasmata, crezand ca este castigatoarea vreunui premiu. Bucuria ii este insa repede inlaturata cand autoritarul inger o intreaba scurt, direct, despre modul cum ajuns aici. Accident, alcool, peste 200 km la ora. Femeia este in purgatoriu. Nici nu ai timp sa asimilezi toate informatiile, te simti ca intr-un carusel. Noroc ca protagonistii isi pastreaza simtul umorului ironic si nu te lasa sa aluneci in starea apasatoare realista specifica unui astfel de moment. Orice intalnire cu lumile celelalte este una grea si asta resimte si tanara femeie, insa se remonteaza imediat, pentru a trece testul ingerului.
La finalul sau trebuie sa stranga 100 de puncte pentru a trece in rai sau va cadea in iad. Testul este format din diverse etape, intrebari, stadii si nu are reguli logice. Parca ar fi dupa bunul plac al ingerului, care nu suporta cliseele, minciunile si ipocrizia. Mai degraba puncteaza autenticitatea si sinceritatea cu care femeia raspunde intrebarilor. Paradoxal, desi este un test dur, cu miza importanta, frustrant in modul de punctare (in lipsa unor reguli clare) de foarte multe ori te surprinzi razand ca martor al acestei interactiuni inedite. Femeia incearca orice, de la a se folosi de tertipuri de seductie pana la a recunoaste toate minciunile de care s-a folosit in viata pentru a-si atinge scopurile. In multe momente cedeaza, se enerveaza, se cearta cu ingerul, dar si acesta in cateva momente cade prada farmecului ei autentic.
Astfel se creeaza aceasta stare de carusel, de dans haotic al hazardului, de lumini si umbre, antipatie si simpatie.
Un spectacol cu multe sensuri, simboluri, al carui final va invit sa-l descoperiti pe scena Teatrului Coquette, unde se va juca cu siguranta dupa intoarcerea din turneul european.
Cum de altfel ii invit si pe cei mici la povestea “Printesa si bobul de mazare”, dupa H. C. Andersen, unde vor descoperi personaje multe si diverse, farmec de basm si bineinteles importanta unor valori morale imbracate in straie alese de bal.
