Cronica teatru
Stiti genul acela de barbat care cucereste aparent fara niciun efort? Tipul acela un pic prea simpatic, un pic prea prietenos, un pic prea cu capul in nori, de care ajungi te apropii pe nesimtite si cu care te poti trezi, fara vreo urma de intentie prealabila, intr-un context un pic prea intim?
Barbatul fascinat de varietatea peisajului feminin, care crede (sincer) ca fiecare EA este minunata, “unica si irepetabila”? De ce ar avea cineva nefericita idee de a alege, se va intreba el, nelamurit, din nou si din nou. Si uneori va descoperi ca inima lui a ales de fapt, fara sa-i ceara voie. Si uneori va fi prea tarziu.
Eu l-am redescoperit pe EL in interpretarea lui Andi Vasluianu: Tom Greene din spectacolul Un pic prea intim, de la teatrul Nottara.
Rolul i s-a potrivit ca o manusa. Este la fel credibil, natural si lipsit de ostentatie ca prototipul, eminamente simpatic, indiferent ce face. La fel de iresponsabil si lipsit de empatie cand este vorba de efectele generate de comportamentul lui. Iti vine sa-l omori si nu prea. N-ar fi „corect” sa iasa basma curata, dar tot iti pare rau pentru el cand trage ponoasele.
“Victime” ii cad rand pe rand, intr-un decor superb (semnat de Cosmin Ardeleanu) care ne duce cu gandul la edenicul fruct oprit si influentele magice ale lunii, 3+ femei, cu varste cuprinse intre 18 si 45 de ani. Nu va spun cine e „+”-ul, ca nu vreau sa va stric surpriza.
Becka (Diana Roman) este studenta lui Tom la cursul de poezie. Cum ar putea sa nu fie flatata de atentia pe care i-o ofera profesorul, care mai este si scriitor publicat, si sa nu-si doreasca sa ajunga in bratele lui? Doar e un tip foarte cool!
Maureen (Catrinel Dumitrescu) este vecina matura, femeia traditionala care isi cauta implinirea in maternitate, din vocabularul careia nu au disparut conceptele de credinta si pacat.
Si Jen (Cristina Florea). Femeia tanara, independenta, educata, capabila, nonconformista. Femeia care ar putea face orice, dar ezita si se razgandeste, pentru ca uraste deciziile – fiecare dintre ele este o limitare, o ingustare a propriei vieti.
Am pastrat-o pentru final, dar Jen este de fapt EA: si prima, si ultima. Prima, cea care era deja partenera lui Tom atunci cand au aparut aceste derapaje, spre exasperarea surorii ei, Franny (Irina Velcescu), care nu reuseste sa elimine din ecuatie acest barbat nepotrivit, care mai este si prieten de-o viata cu viitorul ei sot, Seth (Dan Bordeianu).
Prima este Jen si in sufletul lui Tom, dar si ultima, cea care n-ar trebui sa paraseasca scena vietii lui, cea pe care si-o doreste alaturi de el in continuare.
Dar ce ne facem ca, tocmai atunci cand distractia era in toi, aflam ca toate cele trei “gratii” au ramas insarcinate. Cum alege Tom sa le dea vestea, cum reactioneaza ele si care va fi finalul povestii puteti afla pe 4 decembrie, ora 19:00, la Nottara, Sala Horia Lovinescu.
Daca veti accepta invitatia, va veti distra teribil si veti rade copios… cam trei sferturi din spectacol. Adica atata timp cat se va (mai) distra si Tom. Pentru ca apoi se ingroasa gluma. Personajul ajunge sa realizeze ca, de data aceasta, nici farmecul si nici creativitatea nu-l vor ajuta sa gaseasca solutia a tot salvatoare. Din simplul motiv ca aceasta nu exista.
Intr-o ultima incercare de a transforma esecul in triumf, macar in forma artistica, va scrie o noua carte. Isi va rationaliza faptele, migrandu-le intr-o lume postapocaliptica in care ultimii supravietuitori, un barbat si patru femei, trebuie sa salveze specia umana de la disparitie.
Dar si aceasta forma de autoprotectie esueaza. Si masca, ultima din arsenal, nu poate decat sa cada violent, dureros, inainte de lasarea cortinei.
_________
sursa foto: teatrul Nottara.
