[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]C[/mkdf_dropcaps]el mai bun prieten al omului e cainele? James Bowen, autorul acestei carti, la fel ca multi altii care au citit romanul sau il cunosc indeaproape pe Bob, nu ar fi intru totul de acord.
Un motan pe nume Bob, este titlul simplu al unei povesti departe de a fi comuna care a facut inconjurul planetei, pe de o parte datorita mesajului transmis, iar pe de alta, gratie faptului ca nu e altceva decat un crampei din viata unui om de rand, transcrisa pe hartie. Dar acest petic de viata e insufletit de prezenta unei pisici care a avut puterea sa faca ceea ce oamenii au esuat.
Departe de a avea un ton dramatic, cartea se deruleaza cu usurinta, oralitatea fiind cea care aduce un plus de veridicitate istorisirii. Povestea e simpla: un tanar aflat intr-un program de dezintoxicare initiat de guvern, gaseste un motan ranit si decide sa il ingrijeasca. Numai ca ceea ce parea a fi o fapta buna de ajutorare a unei necuvantatoare, se dovedeste a fi exact invers, cea care ofera, de fapt, ajutor fiind pisica. Spus intr-o fraza, totul pare plat, asta deoarece adevarata “literatura” se gaseste nu intre paginile acestei carti, ci dincolo de ele.
Pasionat de muzica, prin intermediul acesteia reuseste James sa castige suficient cat sa se intretina, cantand in Covent Garden, la colt de strada. Dar disperarea, singuratatea si nesiguranta care il stapanesc se estompeaza odata ce motanul intra in viata lui. Bob, care poarta numele unui personaj din cunoscutul film Twin Peaks, devine adevaratul stapan al lui James si centrul atentiei in timpul cantarilor stradale sau cand vinde reviste pentru The Big Issue.
Apropierea dintre cei doi e comparabila cu o prietenie intre doua fiinte umane, iar devotamentul motanului este cea mai frumoasa dovada de iubire si incredere pe care o primise tanarul pana in acel moment. Indarjirea lui Bob de a ramane alaturi de cel care ii salvase viata si care ii oferise atentie si cladura il face pe James sa sa reflecteze cu mai multa seriozitate la viata sa si sa isi dedice mai mult timp noului sau prieten, ba chiar sa munceasca mai sarguincios pentru a-i asigura patrupedului hrana si ingrijiri medicale.
Surprizele venite din partea pisicii si atitudinea sa voluntara, il determina pe tanar sa il trateze mereu cu seriozitate, intre cei doi stabilindu-se o comunicare nu doar dincolo de cuvinte, ci si dincolo de orice intelegere rationala care ar putea veni din partea celorlalti. Din ziua in care motanul se hotaraste sa il acompanieze la jobul de pe strazile Londrei, pentru James, dar si pentru tovarasul sau felin, viata capata o intorsatura nesperata. Sarmul lui Bob atrage un numar neasteptat de persoane, iar castigurile zilnice ale lui James se dubleaza. Desi aparitia motanului pare a fi o interventie divina, lucrurile nu au fost mereu simple, pentru ca cei doi prieteni s-au confruntat si cu nemultumirea celor care lucrau in vecinatatea locului unde tanarul impreuna cu Bob isi castigau existenta, precum si cu adolescenti care il agreseaza pe motanul galben.
Bob ii ofera o formidabila lectie de viata lui James care, la randul sau, ne-o impartaseste noua. Cei doi, pentru ca il putem considera pe acest motan deosebit co-autor al cartii, transmit prin eperienta lor optimism pentru ca ii invata pe cititori ce inseamna sa renasti fiind un mort viu, o fiinta dezumanizata si cum, cu putina rabdare si incredere, se pot depasi cele mai sumbre obstacole.
Un motan pe nume Bob vine sa demonstreze ca prietenia poate lua cele mai neobisnuite forme. Motanul cu fulare colorate, devenit cunoscut in toata lumea, datorita atentiei si dragostei primite din partea celor care l-au intalnit si care emana, la randul sau, liniste si inceredere, este un adevarat simbol al reinnoirii si al sperantei, al perseverentei si al visurilor implinite.
