Turnura abrupta de la prietenie la dragoste: scrisoarea de dragoste a lui Sartre catre Simone de Beauvoir
Imi perfectionez dragostea pentru tine si o reintegrez ca un element ce face parte din mine.
[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]F[/mkdf_dropcaps]ragmentul de mai sus face parte dintr-o nepretuita scrisoare de dragoste a legendarului filozof existentialist Jean-Paul Sartre, nuvelist si activist politic, scrisoare trimisa catre celebra scriitoare franceza, intelectual de top si teoretician feminist – Simone de Beauvoir.
In aceasta frumoasa misiva din primavara anului 1929 – document ce se gaseste in colectia Witness to My Life: The Letters of Jean-Paul Sartre to Simone De Beauvoir, 1926-1939 [public library] -, tanarul Jean-Paul, in varsta de 24 de ani, ii scrie domnisoarei de 21 de ani Simone de Beauvoir — ea insasi viitoarea maestra a scrisorilor de despartire – la inceputurile relatiei lor, la scurt timp dupa ce-i propusese mariajul, pe care Simone l-a refuzat. In schimb, cei doi s-au imbarcat intr-o relatie deschisa ce a durat toata viata lor si a devenit celebra.
Draga mea fetita,
De mult timp si de prea multe ori am vrut sa-ti scriu seara, dupa iesirile cu prietenii pe care foarte curand am sa le descriu in „O infrangere”, acele aventuri in care simteam ca lumea e a noastra. Am vrut sa cuceresc fericirea si sa o astern la picioarele tale, asa cum faceau cuceritorii in epoca Regelui Soare (Louis XIV). Si apoi, obosit de toata galagia, m-am dus intotdeauna la culcare si am amanat. Astazi iti scriu sa simti placerea pe care inca nu o stii, cand ma intorc abrupt de la prietenie catre dragoste, de la putere catre tandrete. In noaptea aceasta te iubesc intr-un mod pe care nu l-ai stiut niciodata la mine: nu sunt nici obosit din cauza calatoriilor, nici infasurat in dorinta de-a-ti simti prezenta. Imi perfectionez dragostea pentru tine si o reintegrez ca un element ce face parte din mine. Aceasta se intampla mult mai des decat iti recunosc, dar arareori atunci cand iti scriu. Incearca sa ma intelegi: te iubesc atunci cand atentia mea e captata de lucruri exterioare. La Toulouse te-am iubit simplu. In noaptea aceasta, te iubesc intr-o seara de primavara. Te iubesc cu fereastra deschisa. Esti a mea, si lucrurile sunt ale mele si dragostea mea schimba lucrurile din jurul meu si lucrurile din jurul meu imi altereaza dragostea.
Micuta mea, cum ti-am spus, iti lipseste prietenia. Dar acum e timpul pentru un sfat mai practic. Nu ti-ai putut gasi o femeie sa-ti fie prietena? Cum se poate ca Toulouse sa nu-ti poata oferi o singura femeie tanara si inteligenta demna de tine*? Dar tu nu ai fi avut nevoie sa o iubesti. Ce pacat – esti mereu gata sa-ti oferi iubirea; e cel mai usor lucru ce poate fi obtinut de la tine. Nu vorbesc despre dragostea ta pentru mine, care e mult peste orice, dar tu esti darnica cu micile sentimente de dragoste secundara, precum in acea noapte, in Thiviers, cand ai iubit acel taran ce cobora dealul in intuneric, fluierand, taran care s-a dovedit a fi eu. Apuca-te sa cunosti sentimentul, liber de tandrete, care se naste din ceea ce inseamna a fi doi. Este greu, pentru ca intreaga prietenie, chiar si intre barbati, are momentele ei de dragoste. Mi-a mai ramas doar sa consolez un prieten indoliat si sa-l iubesc; e un sentiment usor slabit si distorsionat. Insa tu esti capabila de el si trebuie sa-l experimentezi. Si asa, in ciuda mizantropiei tale trecatoare, de ce nu-ti imaginezi ce aventura fermecatoare ar fi sa cauti prin toulouse dupa o femeie care sa te merite si de care sa nu fii indragostita? Nu te obosi cu latura fizica a situatiei sociale. Si cauta sincer. Si daca nu gasesti nimic, transforma-l pe Henri Pons, pe care abia ce-l mai iubesti, intr-un prieten.
[…]
Te iubesc cu toata inima si sufletul meu.”
