Senectutea, fidelitatea si dragostea au fost toate culese si stoarse de continut in volumul Tristeti de lamaie al lui Julian Barnes, care realizeaza un itinerariu cultural, sexual, “experiential” si chiar istoric prin cele unsprezece povestiri radiale.
Colivia de fructe examineaza pasiunea si dorinta sexuala aproape de sfarsitul vietii. De ce sa pornim de la prezumtia ca inima se inchide odata cu organele genitale? Deoarece vrem – avem nevoie – sa vedem batranetea ca o vreme a seninatatii?[1]
Vocea narativa incearca sa gaseasca raspunsuri si sa inteleaga totul atat din punctul de vedere al fiului al carui tata cauta la saptezeci de ani dragoste (sau poate sex?) in alta parte, cat si din punctul de vedere al barbatului care, probabil, va fi macinat de aceleasi dorinte si va avea aceleasi indoieli cand va ajunge la varsta parintelui sau.
Istoria lui Mats Israelson ne transpune deja intr-un alt spatiu fizico-temporal, dar si intr-un alt fel de poveste de dragoste. Avem de a face de asta data cu un construct care ii tine in viata pe Anders si Barbro timp de decenii. Doi oameni care traiesc departe unul de celalalt, intrebandu-se zilnic “ce-ar fi fost daca?”, iar cand in sfarsit au ocazia sa-si spuna ce de atata vreme au pregatit, teama ii face sa rosteasca alte cuvinte si sa ii desparta din nou. Cred ca lucrurile sunt mai usoare daca esti batran. Crezi ca e posibil sa fie asa?[2]
Ca amintirile nu sunt neaparat lucruri aievea intamplate si pastrate in memorie ne demonstreaza in Lucruri pe care le stii, in care doua vaduve isi rememoreaza tineretea si amintirile cu sotii lor. Dar discutia celor doua la cafeneaua newyorkeza radiografiaza prietenia lor, cladita tocmai pe secretele pe care una le stia despre barbatul celeilalte capatand, astfel, superioritate in fata tovarasei de batranete. Iar incercarea de a ascunde cat mai bine ceea ce stiu si de a nu descompune tot ce si-au creat intr-o viata in niste cioburi fumurii inutile, ele devin aliate tacite: […]consideri ca ai prieteni, cand de fapt nu ai decat aliati.[3]
Emotii adolescentine si pregatiri amanuntite, sentimente ascunse, o relatie secreta si italniri repetate cu regularitate sunt cuprinse in Igiena. Un barbat care are tot ce si-ar putea dori se joaca de-a indragostitul cu fiecare calatorie pe care o face la Londra. Pe lista de cumparaturi, sotia trecea mereu prezervative; in gluma spune ea, dar el nu uita niciodata sa le cumpere pentru ca folosea intdeauna cu iubita pe care o vedea o data pe an. Era o mica placere pe care si-o oferea ca sa verifice daca masinaria ii e bine unsa si la varsta asta, acum cand intrebre recurenta era: Esti atat de tanar pe cat te simti, ori atat de batran pe cat arati?[4]
Despre cum iubirea dezmorteste simturi si-l transforma pe cel indragostit intr-un visator care plasmuieste atat trecutul, cat si viitorul, ne vorbeste A doua reprezentatie. Violand sacrul literaturii ruse si persifland “prima iubire”, Barnes continua meditatiile pe marginea relatiei dragoste – senectute prin vocile unora dintre cei mai avizati ganditori: Turgheniev si Tolstoi.
Ideea care trage linie acestei povestiri e ca iubirea poate poposi si intre statii, ca iubirea e ea insasi o calatorie prin timp si prin noi, dar si ca […] orice dragoste are nevoie de o calatorie[5].
O alta povestire, Apetit, rastalmaceste semnificatia iubirii care, pentru un batran a carei memorie rataceste intr-un alt timp, nu mai este decat o carte de bucate cu retete alese si efuzii sexuale prea dure pentru partenera de viata.
Unsprezece povestiri radiale care se intampla in jurul intrebarilor recurente despre iluzia sau autenticitatea imbatranirii, despre demonii care ne locuiesc toata viata, despre experientele care ii leaga inextricabil pe indragostiti, despre melancolie si statornicie.
[1] Barnes, J., Tristeti de lamaie (2015), Ed. Nemira, Bucuresti, p. 26
[2] Barnes, J., Tristeti de lamaie (2015), Ed. Nemira, Bucuresti, p. 66
[3] Barnes, J., Tristeti de lamaie (2015), Ed. Nemira, Bucuresti, p. 87
[4] Barnes, J., Tristeti de lamaie (2015), Ed. Nemira, Bucuresti, p. 95
[5] Barnes, J., Tristeti de lamaie (2015), Ed. Nemira, Bucuresti, p. 117
