E bine de stiut ca acest film nu-i deloc educativ! Este un film interesant, agitat, captivant si insirat pe 3 ore. Are de toate, mai putin morala. La final, dupa ce ti-au intepenit articulatiile, iti vajaie capul de atatea smecherii, oarece vulgaritati, un pic de sex destul de explicit si o tona de droguri ce umple ecranul – toate intr-o arie foarte galagioasa.
Daca as rezuma in cateva cuvinte The Wolf of Wall Street, as zice ca reprezinta expunerea imoralitatii, in toata splendoarea ei, in plan artistic. La vizionare, nu luati copii cu voi daca acestia au sub 25 de ani. S-ar putea sa creada, eronat, ca nebuniile din film duc sigur la succes financiar.
Scenariul se bazeaza pe bestseller-ul autobiografic al lui Jordan Belfort, un broker care si-a faurit un imperiu financiar prin tehnici deloc ortodoxe. Inca vreo doi ca el si avem revelatia momentului cand a inceput criza financiara americana, urmata de cea mondiala (of course, se putea altfel?!). Martin Scorsese nu face filme goale si chiar daca nici tehnicile lui nu-s prea ortodoxe, el transmite subtil mesaje cu talc.
DiCaprio il interpreteaza impecabil pe Belfort pe parcursul evolutiei financiare si a involutiei spirituale. Povestea este spusa doar din perspectiva lui Belfort, fara a arata victimele actiunilor sale capitalisto-diabolice. El, omul care poate vinde orice, oricand, isi vinde si sufletul pentru bani si putere sociala. Belford povesteste prin voice-over, cu umor si o franchete dezarmanta, atat momentele glorioase de escrocherie, cat si intamplarile penibile.
Am vazut un DiCaprio intr-un rol excelent interpretat. Lasand la o parte ca in film are parul vopsit negru, actorul asta imi pare din ce în ce mai bun. Dup? “Titanic” am crezut ca se va pierde, dar cu fiecare an vad ca se depaseste pe el insusi.
Filmul e de vazut si cred ca veti identifica in el situatii sau personaje excentrice foarte asemanatoare cu cateva din jungla noastra mioritica.
“The wolf of Wall Street” este o ilustrare a faptului ca oamenii, pe masura ce trec la nivele superioare de succes, isi lasa in urma o parte din umanitate si respect de sine – ca si in viata reala, nu-i asa? Pana la urma, este vorba de alegeri asumate, cu consecinte pe masura.
Scena care mi-a placut cel mai mult: iachtul in furtuna. Apare in ultima parte a peliculei si dureaza 5-7 minute.
Cu toate ca a avut 10 nominalizari la premiile Oscar de anul acesta, n-a luat nici o statueta. Chiar si asa, filmul e bun si merita vazut. Daca luam in calcul “samanta crizei financiare”, cine stie, poate ca peste 100 de ani pelicula asta se va incadra la categoria “istorice”.
