The Immitation Game sau nimicirea oficiala a unui geniu…
Mult mediatizatul spectacol Oscar se apropie – pentru ca, pana la urma, e cel mai mare spectacol al premiilor cinematografice. Competitia in sine este demult incheiata la momentul cand vizionam noi spectacolul.
Ca atare, am decis ca anul asta sa acord mai mult timp acestei competitii – mai exact, mai multa atentie filmelor intrate in finala.
Mi s-a intamplat deseori sa vad filme castigatoare de Oscar care nu mi-au placut. Unele mi-au parut chiar imposibil de vazut, cu atat mai putin de apreciat si premiat. Cum nu sunt o specialista in ale cinematografiei, aprecierile mele sunt strict subiective, ale spectatorului obisnuit, cu verdicte gen “mi-a placut/nu mi-a placut” si de ce…
The imitation game mi-a placut! Are atmosfera filmului “Discursul regelui” – distins cu 4 premii Oscar, in 2011. Dar nu acest amanunt este punctual forte al filmului, ci scenariul – adaptare a unui fapt real.
Scenariul: Adevarata poveste a ruperii codului Enigma – codul de criptare al Germaniei naziste. Spargerea acestui cod, prin genialitatea matematicianului Alan Turing (Benedict Cumberbatch) si a echipei sale, a contribuit considerabil la castigarea celui de-al II lea Razboi Mondial – cel putin asa sustine istoria. Un scenariu inteligent si dens, dupa 10 minute de vizionare esti prins total in anii ’39-’45.
Filmul: Ne dezvaluie cate ceva si din viata personala a lui Alan Turing, si din misterele “fabricii de radio Bletchley Park”.
Partea sensibila a filmului o constituie secretul personal al matematicianului – homosexual ilegal, cu spaima si riscul ca o dezvaluire l-ar putea arunca in inchisoare. Dupa razboi traieste si acest episod, cu final dramatic.
Coloana sonora este un alt plus. Fara a fi stridenta sau prea melodioasa, muzica puncteaza armonios ce se intampla pe ecran.
Filmul are emotie, actiune, cateva sclipiri de umor, actori excelenti si ne arata un bizar raport normalitate – anormalitate care te pune pe ganduri. Mi-a placut o replica spre final:
Un om normal nu ar fi putut sa realizeze asa ceva […] daca tu iti doresti sa fi fost normal, eu te asigur ca nu-mi doresc asta. Lumea este acum un loc infinit mai bun tocmai pentru ca tu nu ai fost normal.
In The imitation game, inventia lui Alan Turing este plasata extrem de aproape de ceea ce inseamna astazi computerul. Poate ca fara geniul sau, in acest moment n-am fi fost cu un desktop in fata, cititnd aceste pagini!
M-a surprins si emotionat mesajul oficial de final, scris cu majuscule, ca o scuza a omenirii pentru ceea ce s-a intamplat cu Alan Turing:
“Intre 1885 si 1967, aproximativ 49.000 de homosexuali au cazut sub incidenta legislatiei britanice. In 2013, Regina Elizabeth a II a a cerut scuze postmortem lui Turing, onorandu-i realizarile fara precedent. Istoricii estimeaza ca spargerea Enigmei a scurtat razboiul cu doi ani si a salvat peste 14 milioane de vieti. A ramas un secret de stat pentru mai mult de 50 de ani. Munca lui Turing a inspirit generatii in domeniul cercetarii si a fost denumita Masina lui Turing. In ziua de azi noi o numim computer.”
P.S. The imitation game are 8 nominalizari la Oscar 2015
