T]atuajele au ”gravat” corpurile umane de acum multe secole. Se considera ca cel mai vechi tatuaj ii apartine lui Otzi, sau Omul Ghetarilor, un corp de barbat mumificat, de aproape 5.300 de ani, descoperit în 1991 în muntii din nordul Italiei. Pe langa acesta, mumiile egiptene tatuate ne arata ca aceasta forma de arta nu este o “inventie” a lumii moderne, ci ca ea are radacini ancestrale.
Oamenii apartinand unor culturi diferite utilizau tatuajele din ratiuni de estetica, pentru a-si exprima o anumita pozitie ierarhica si un anumit status, ori ca semn de putere mistica. Femeile Maori isi tatuau buzele la pubertate intrucat buzele rosii erau considerate indezirabile. Amerindienii si hindusii isi decorau corpurile cu diferite simboluri pentru a-si asigura trecerea in taramul de dincolo.
In multe culturi se intalneste ideea de transfer de forte prin puterea imaginii, prin tatuaje folosite ca talismane, ca mijloc de aparare sau in semn de dobandire a unor puteri pe care un animal tatuat pe propriul corp le detinea. In aceeasi masura, tatuajele erau folosite pentru a arata descendenta, puterea sau, in cazul femeilor, nubilitatea. In Japonia secolului al VII-lea, oamenii din clasa de jos, hinin si eta, isi tatuau o cruce pe brat, pentru a fi deosebiti de aristocratie.
Pe de alta parte, in Europa si in America de Nord, tatuajele au inceput sa se afirme abia in secolul al XIX-lea si au fost folosite indeosebi ca modalitate de infrumusetare si decorare a corpului. Tot atunci a fost inventat si primul aparat de tatuat, in 1891, de catre Samuel O’ Reilly. Tatuarea corpului a inceput, in acest fel, sa devina o practica din ce in ce mai populara si daca initial era mai raspandita in randul claselor de jos, curand ea a fost adoptata si de catre elita. Dupa Primul Razboi Mondial, tatuajele au fost din nou asociate cu clasa de jos- artisti de circ, marinari, criminali si a ramas astfel pana in 1960. Cresterea in popularitate a acestei forme de arta s-a realizat in 1970, 1980 si 1990 cand multi oameni, indiferent de varsta, gen sau status, au inceput sa isi tatueze corpurile.
Tatuajele au fost si sunt puse in legatura cu un concept foarte puternic si interesant: cel de identitate. Referitor la acest aspect, exista, pe de o parte, tatuajele impuse de altii si, pe de alta parte, tatuajele realizate prin libera alegere a oamenilor. In trecut, tatuajele erau folosite pentru a identifica persoanele considerate periculoase (de exemplu, in zona Tama din Tokyo, ideograma pentru “caine” era tatuata pe fruntile criminalilor ), ori pe cele din cadrul armatei. Aceste tatuaje, ce erau impuse, au fost folosite in diferite societati pentru a marca sau a distinge un individ in asa fel incat unui observator sa ii parvina informatii despre acesta.
In societatea moderna, civilizata, vorbim in mare parte de tatuaje ca rezultat al unor alegeri personale. Cel mai adesea, acestea sunt puse in legatura cu managementul impresiei, ca incercare constienta de a controla propria imagine in relatiile interumane. Intrucat oamenii se evalueaza unii pe ceilalti pe baza infatisarii sau comportamentului, un individ va incerca sa arate si sa se comporte intr-o asemenea maniera incat sa influenteze perceptia celorlalti asupra sa. Cei mai multi oameni se tatueaza pentru a exprima ceva si pentru a se exprima, deci pentru a comunica. Tatuajele sunt folosite pentru a arata atasamentul fata de o anumita religie, pentru a celebra anumite realizari personale, pentru a marca un anumit eveniment ca nasterea sau moartea unei persoane dragi, ori ca simbol al trecerii prin viata. Orice ar fi la baza acestora, intentia este aceeasi: exprimarea unui anumit mesaj.
Discutia despre tatuaje, despre insemnatatea acestora, despre aparitia lor in diferite culturi este foarte complexa. Insa chiar si daca analizam cateva exemple ne dam seama de valoarea comunicationala pe care o poarta si de faptul ca, fie ele antice sau moderne, tatuajele ne indica ceva despre oamenii care le detin.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
