Filmul Tabu (2012) al regizorul portughez Miguel Gomez este o drama romantica filmata alb-negru, compusa dintr-un prolog si doua parti.
In prolog regizorul insusi ne spune povestea unei iubiri care transcende moartea. Un explorator al continentului negru strabate alaturi de oamenii sai, luni de zile, tinuturi neprietenoase, moartea sotiei sale transformand pentru el aceasta expeditie intr-o fuga de trecut. Suferinta sa este atat de mare si atat de palpabila incat, nemaiputand-o suporta, se arunca in rau si este devorat de un crocodil, multi spunand ca de atunci pe malul raului s-ar arata, uneori, o femeie si un crocodil, intre ei parand a exista o legatura misterioasa.
Prima parte a filmului – Paradisul pierdut – incepe odata cu terminarea acestei povesti pe care Pilar o urmareste singura in sala unui cinematograf. Pilar este o femeie de varsta mijlocie, catolica, care locuieste in Lisabona secolului XXI. Vecina ei este Aurora, o batranica autoritara si artagoasa care locuieste impreuna cu Santa, servitoarea ei de culoare. Cele doua femei gasesc in Pilar un real sprijin in situatiile dificile iar atunci cand starea de sanatate a Aurorei se inrautateste ea o roaga pe Pilar sa il gaseasca pe Gian Luca Ventura. Reintalnirea celor doi nu va mai avea insa loc niciodata.
In a doua parte a filmului – Paradisul – Gian Luca Ventura le spune celor doua femei, Pilar si Santa, povestea vietii Aurorei si a iubirii care i-a legat. Aceasta confesiune, pe care ani de zile nu a putut-o face datorita unei promisiuni, are o valoare eliberatoare. Intensitatea a ceea ce este reamintit este atat de mare incat nimeni din exterior nu intrerupe aceasta destainuire care pare rostita pe nerasuflate.
Mi-a placut foarte mult acest film.
Mi-a placut modul in care, in prolog si in partea a doua, au fost spuse povestile de iubire: in timp ce pe ecran se succeda imaginile ascultam o poveste spusa de un narator a carui voce se imbina armonios cu sunetele ambientale si momentele muzicale. Nimic din dialogul presupus intre personajele evocate nu ajunge pana la noi.
Mi-a placut imbinarea intre elementele moderne si elementele traditionale aborigene. Si faptul ca evenimentele istorice au fost folosite doar pentru a oferi un reper temporal intamplarilor povestite.
Mi-a placut faptul ca registrului concret al acestui film i s-a alaturat un registru simbolic ale carui semnificatii asteapta sa fie descoperite de fiecare dintre noi. Pentru ca Tabu nu este doar numele muntelui din Africa la poalele caruia a crescut Aurora si au loc intamplarile evocate tot asa cum crocodilul nu este doar un animal salbatic sau un animal de companie.
Desi am vazut nenumarate drame romantice care m-au emotionat, niciodata nu am trait atat de intens ca acum puterea eliberatoare a impartasirii propriului trecut.
Am ramas, in urma vizionarii acestui film, cu senzatia ca nu l-am inteles pe deplin si cu dorinta de a-l mai vedea inca o data.
Mergeti sa vedeti Tabu (2012)! Merita!
