Henrietta Lacks avea sa fie prima femeie de culoare cu o contributie remarcabila si mai putin conventionala in domeniul medicinei.
Originara din Virginia, in vreme de razboi, aceasta a parasit campurile de tutun impreuna cu sotul sau pentru un trai mai bun in orasul Baltimore . Cei doi soti aveau impreuna 5 copii, iar dupa nasterea celui din urma fiu, Jon, Henrietta Lacks incepuse sa acuze sangerari necontrolate in zona uterina.
In acea vreme spitalul John Hopkins din oras era cunoscut ca unul dintre cele mai bune spitale, in perioada lui Jim Crow, pe langa zecile de proceduri experimentale realizate, acesta era recunoscut in special pentru faptul ca acceptau tratarea oamenilor de culoare.
In februarie 1950, Henrietta Lacks era asteptata la spitalul din Baltimore, prezenta sangerari puternice si leziuni semnificative pe col. Intalnirea cu medicii spitalului avea sa aduca o contributie impresionanta in stiinta.
In urma examinarii ginecologice, doctorul Howard Jones a observat o structura straina la nivelul colului, iar pe baza biopsiei si a analizelor de laborator, diagnosticul a fost unul clar: tumora maligna. In anul 1950, tratamentul cancerului era total diferit comparativ cu cel de astazi. Pe atunci, medicii nu se concentrau pe distrugerea celulelor canceroase, ci pur si simplu amplasau chirurgical in mod regulat capsule cu radiu in zona in care exista tumora si supravegheau evolutia cancerului.
In timp ce starea de sanatate i se inrautatea, Lacks continua tratamentul cu radiu. Aflata sub supravegherea doctorului Gey, acesta a observat ca spre deosebire de alti pacienti a caror celule canceroase erau distruse, in cazul Henriettei, acestea se multiplicau intratat de repede incat radiului nu reusea sa le distruga. Dupa 7 luni de tratament Henrietta Lacks a decedat.
Pe masura ce familia se adapta situatiei, medicii revolutionau domeniul medical prin intermediul acestor celule care i-au adus sfarsitul Henriettei Lacks. Nu se stie cu exactitate cum au procedat in raport cu familia, insa in anii 50 la fel ca si tratamentul cancerului, notiunea de consimtamant informat era diferita de ce este astazi. In medie, cancerul de col uterin ucidea 15.000 de femei pe an, iar de cele mai multe ori medicii si cercetatorii se concentrau pe studii si mai putin pe pacient sau pe familia acestuia.
Dupa decesul Henriettei Lacks, doctorul Gey a prelevat material tumoral pe care l-a trimis cercetatorilor din Statele Unite. Aceste celule au fost denumite celule HeLa, o asociere cu numele purtatoarei, recunoscuta mai apoi ca prima linie celulara umana. De-a lungul timpului a fost utilizata pentru a studia cresterea celulelor tumorale, mecanismele prin care acestea pot fi distruse, dar si in studiul genomului uman, prin intermediul lor, cercetatorii au fost puse bazele clonarii.
Jonas Salka a fost cel care a folosit aceasta linie tumorala pentru a realiza vaccinul impotriva poliomielitei.
Celulele Henriettei Lacks au fost utilizate de-a lungul vremii in dezvoltarea unor vaccinuri atat pentru poliomielita cat si pentru virusuri precum HPV.
Tratarea acesteia la spitalul din Baltimore a dus la o contributie impresionanta in evolutia si revolutionarea medicinei.
