Traim în lumea lui Caragiale. În asemenea masura încât, într-o forma sau alta, ni se pare bizar sa îi fim mai mult decât personaje. Lamentarile, micii si temerile ne sunt de ajuns. Totusi, fiecarei forme de deriziune îi corespunde un reper. Plasat în spate, acoperit de cearsafuri, în camere oblonite. Unul dintre ele a fost eroul copilariei mele. Si – marturisesc – înca nu am reusit sa ma desprind de umbra sa. Numele sau – Spiru Haret. Nascut în 1851. Mutat la Domnul în 1912. Astronom, matematician, pedagog, reformator. Om politic într-o forma atât de stranie pentru timpul nostru încât pare a scapa întelegerii. Si totusi, este doar exemplu al firescului.
Începuturile sale – într-o familie modesta din Iasi. Studiaza la Dorohoi, Iasi si Bucuresti. Intra, ca bursier, la Liceul Sfântul Sava. Ca student la matematica si fizica, la 19 ani, prin concurs, ocupa catedra de matematica a Seminarului Central. Revine curând la facultate pentru a-si definitiva studiile. Licenta în matematica o ia la Paris, in 1875. Un an mai târziu obtine licenta în fizica. Devine doctor în stiinte în 1878, cu o teza care corecteaza teoriile lui Laplace si Louis de Lagrange. Teza sa, ,,Asupra invariabilitatii axelor mari ale orbitelor planetare” este publicata în Analele Observatorului Astronomic din Paris. Apoi republicata de celebrul om de stiinta Henri Poincaré care nu întârzie sa felicite România, patria unui asemenea tânar remarcabil.
Succesul nu-l copleseste. Revine în tara. Obtine, în 1878, un rezultat meritoriu la concursul pentru postul de profesor al Facultatii de Stiinte din cadrul Universitatii din Bucuresti. În 1879 este ales membru corespondent al Academiei Române. Devine membru plin în 1892. Apoi, în anul 1882, este angajat de Scoala de poduri si Sosele ca profesor de geometrie analitica. În paralel, este solicitat sa prezinte rapoarte Ministerului Instructiunii Publice privind învatamântul românesc. Realizeaza inspectii, formuleaza propuneri, face parte din diverse comisii. Este numit inspector al scolilor, în 1883. Pe baza unui raport amanuntit despre situatia învatamântului românesc, devine secretar general al ministerului sub mandatul lui D. A. Sturdza, în 1885. Si astfel începe reforma în educatie, dupa esecul unui sir de ministri ca Titu Maiorescu sau P.P. Carp. Si nu doar începe. Ci, mai important decât orice, continua. Se dezvolta. Transforma. Îsi construieste radacini. Motivul – o sansa rara. Numit premier, D. A. Sturdza nu ezita sa ofere functia de ministru lui Spiru Haret. Care o exercita vreme de trei mandate – 1897 – 1899 ; 1901 – 1904 ; 1907 – 1910. Reusind sa îsi vada proiectele înflorind. Si având rod. Arma sa – învatatorii, educatia fiind împletire a preocuparii economice cu repercursiunile sociale. Prada -satul. Puntea -scrisorile, pline de sfaturi precise si croite într-un ton plin de respect. Nu voi respect ci eficienta. sunt cuvintele sale. Înfiinteaza scoli normale. Asculta fiecare doleanta. Are curajul de a încheia fiecare epistola cu al dumitale devotat, Spiru Haret. Pune la baza sistemului respectul pentru dascal, caruia, dupa absolvirea scolii normale, îi faciliteaza realizarea unei situatii materiale decente prin Casa de Credit. Tipareste literatura pedagogica, ofera premii, încurajeaza înfiintarea de scoli pentru adulti, calatorii de vacanta pentru ca cei de la catedra sa cunoasca pe viu tara, cursuri de contabilitate în programa scolilor normale pentru a putea oferi rolul de îndrumator al comunitatii rurale, ofera burse de studiu în strainatate celor mai meritorii, participa, an de an, din 1900, la Congresul învatatorilor. Rezultatele sunt impresionante. Cel mai evident -cresterea gradului de alfabetizare, dezvoltarea învatamântului profesional, comercial, agricol, al numarului de scoli. Organizarea cursului secundar se bucura de aprecierea presei europene. El este cel care înfiinteaza primele gradinite din România. Spiru Haret este cel care îi încurajeaza pe marii scriitori, de la George Cosbuc la Mihail Sadoveanu, sa conferentieze la Casa Scoalelor si îi îndeamna pe Alexandru Vlahuta sa scrie România pitoreasca, pe Petre Dulfu sa publice peripetiile lui Pacala, pe Gavriil Musicescu sa compuna pentru corurile scolare. Înfiinteaza Comisia Monumentelor Istorice, Observatorul astronomic din Bucuresti si Comisia Istorica a României. Ministerul Instructiunii cumpara, sub mandatul sau, operele lui Nicolae Grigorescu.
Ministru de trei ori. Cum asa, va veti întreba. Nu atât dintr-o aleasa prietenie cât dintr-o luciditate sanatoasa îi încredinteaza D. A. Sturdza aceasta functie ci pentru ca, multumita stiintei de carte, modestiei, se bucura de respectul colegilor care apeleaza adesea la harul sau de nou Solomon în întocmirea bugetului tarii. În 1910 iese la pensie si se dedica popularizarii stiintei în cadrul Universitatii Populare. Acum publica, la Paris, Mecanica sociala, lucrare prin care explica fenomenele sociale prin utilizarea matematicii. Moare la 17 decembrie 1912.
Desigur, poate fi considerat o exceptie. Neîndoielnic si este. Asemenea fiecaruia dintre noi. De aceea este actual în asemenea masura. Gratie unei pasiuni. Unei vocatii. Unei jertfe. Neabandonarii unei viziuni. Despre rostul si rolul educatiei. Despre transformarea, pas cu pas, a unei societati. Dupa un secol de la mutarea la cele vesnice, Spiru Haret nu este reductibil nici la statutul de statuie, nici de universitate, strada, sindicat. Este o lectie. Ce se cuvine traita de fiecare dascal. Si nu doar de el. Pentru ca, poate, dupa un veac putem sa iesim din zodia Caragiale. Spre a intra în cea a lui Spiru Haret.
