Cronica teatru
Decoruri minimaliste, personaje putine, teme desprinse parca din sesiunele la psiholog, cam asta caracterizeaza teatrul secolului XXI, o expresie a artei in cea mai pura forma, inspirata preponderant din evenimente cotidiene si trairi zilnice. In premiera in Romania, Vandalul, in regia Andreei Vulpe, este o coproductie TVR-UNTEATRU, adaptata dupa piesa omonima a actorului american Hamish Linklater.
Totul incepe intr-o noapte friguroasa, in Kingston (New York), cand Margaret O’Connell (interpretata de Mihaela Trofimov) il intalneste pe adolescentul Robert (Ionut Visan) intr-o statie de autobuz. Conversatiile ce se leaga intre cei doi reprezinta conventia narativa prin intermediul careia regizorul creeaza o piesa despre cum traim si cum hotaram sa ne afisam povestile atunci cand suntem bantuiti de amintirea celor dragi pe care i-am iubit si i-am pierdut. In linii mari, asistam la un dialog dintre maturitate si tinerete, la conversatii si dezvaluiri intense pe care le ai doar cu strainii, din dorinta de a masca lipsa acuta de afectiune.
Desi la inceput actiunea pare sa stagneze, iar replicile personajelor sunt monosilabice, pe parcurs, Margaret cedeaza in fata asalturilor impertinente ale tanarului companion, iar discutiile lor evolueaza de la taceri grave la o comedie cu accente dramatice ce descrie intalnirea a doua suflete singuratice, in circumstante surprinzatoare si usor supranaturale.
Schimbul de replici dintre cei doi este pe atat de amuzant pe cat de usor ridicol, avand in vedere ca subiectul principal este berea sau preferinta pentru un anumit tip de chipsuri, ce se transforma intr-un maraton de metafore existentiale. Introducerea unui nou personaj, tatal lui Robert (Liviu Pintileasa) aduce o schimbare de ritm si da nastere unor introspectii despre solitudinea umana ce o pun si mai bine in valoare pe actrita Mihaela Trofimov. Ultimul act, secventa din cimitir unde protagonisti sunt cei doi adulti, zugraveste in nuante subtile fragilitatea destinului si a tariei morale care se poate narui intr-o clipa. Ratacind printre pietre funerare si comparand pierderile suferite, diferentele dintre ei se naruie intr-o acceptare comuna a amaraciunii vietii si a umbrei inevitabile a propriei mortalitati.
Vandalul este o piesa bine inchegata, intesata de rasturnari de situatii, momente comice si triste, dar si emotionante, care reda intr-un mod direct convingerea ca cele mai ascunse adevaruri ies pana la urma la iveala pe nesimtite, si in fata celor mai nepotriviti oameni. Chiar daca vrem sa recunoastem sa nu, pana la urma, suntem toti captivi in aceeasi statie, asteptand un autobuz spre o destinatie necunoscuta.
Urmatoarea reprezentatie are loc pe data de de 15 decembrie, la Unteatru.
