Duminica, 24 ianuarie, la sediul Arcub Gabroveni s-a jucat pentru a treia oara piesa Suflet vagabond pusa in scena de actrita Simona Maicanescu si muzicianul Alex Simu, ajutati de antreprenorul de sunet si lumini, Dan Basu si de Elena Butica, asistent regie.
Pe parcursul unei singure ore, cele doua personaje reusesc sa imbine elemente de arta vizuala, sonora si oratorica pentru a da viata unui sir nesfarsit de ganduri ce bantuie constiinta omului modern. Sensul piesei nu trebuie cautat in actiunile si vorbele actorilor, ci in propriul suflet, o data ce reusesti sa patrunzi intelesul replicilor dispersate.
Pe acorduri de clarinet, viola, acordeon, bass clarinet si muzicuta, intr-o semi-obscuritate strapunsa de imagini pentru vizualuri in tonuri rosiatice, albastre sau galbene, Simona Maicanescu se adreseaza direct publicului, in speranta ca reveriile sale isi vor gasi ecou in mintea spectatorilor. Monologul sau este strapuns pe alocuri de mici interventii ale colegului sau de scena, Alex Simu, dar rolul acestuia se limiteaza in mare parte la componenta sonora a piesei. Ritmul de jazz al clarinetului urmareste indeaproape tensiunea emotionala a discursului Simonei.
Decorul simplu, minimalist, contrabalanseaza suvoiul nestavilit de stari ale personajului feminin. Cateva geamantane, scrisori, un leagan ce ia forma unui corp suspendat si o cutie mare compun intreaga recuzita a spectacolului. Cutia mare, ce pare a avea rolul de depozitare a celorlalte obiecte, intruchipeaza, la nivel simbolic, Cutia Pandorei din care par sa fi iesit toate relele acestei lumi, intocmai precum reiese din frazele absurde memorate si jucate impecabil de catre Simona Maicanescu. Tematica exilului, a imigrantilor, a refugiatilor, a calatoriilor, a revoltei fata de Dumnezeu, a tehnologiei ce depersonalizeaza relatiile si comunicarea, a razboaielor si a haosului mondial, portretizeaza decaderea spiritului si ratacirile omului modern. Pe alocuri, regasim in monolog si mici aluzii cu privire la realitatea noastra, precum recenta tragedie din Colectiv, dar, nu suntem scutiti nici de stereotipurile vietii de roman ce ating o coarda sensibila in constiinta noastra.
Meritul acestei piese se datoreaza si artistei plastice Anka Moldovan ale carei tablouri sustin vizual firul narativ. Ideea omului pierdut in imensitatea universului este sustinuta de chipurile cu trasaturi sterse ce apar pe fundalul scenei.
Suflet vagabond reprezinta o imbinare a mai multor arte, este un experiment teatral care se traieste la nivel spiritual. Talentul Simonei Maicanescu de a sustine un discurs aproape fara noima, de a canta atat la 2 instrumentele, cat si cu vocea, dublat de acompaniamentul muzical liric, cu efecte cinematice, ale lui Alex Simu sunt motive bune pentru a vedea aceasta piesa.
Pentru a prinde locuri la urmatoarea reprezentatie, va sfatuiesc sa urmariti programul Arcub, disponibil online.
