Sotia zeului bucatariei, de Amy Tan …sau povestea unor vieti in afara bucatariei
[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]A[/mkdf_dropcaps]m aflat despre scriitoarea Amy Tan de la Isabel Allende, care pomenea despre scrierile sale in romanul “Suma zilelor”. Si pentru ca o admir mult pe Isabel Allende, am acordat credit si scriitoarei Amy Tan, cumparandu-i romanele.
Amy Tan scrie bine si scrie frumos. Natural si cursiv, povesteste cu duiosie chiar si momentele dramatice.
In Sotia zeului bucatariei am descoperit lumea fascinanta a Chinei de la jumatatea secolului 20. Si am banuiala ca obiceiurile si mentalitatile nu s-au schimbat prea mult de-atunci. O lume doldora de superstitii, ritualuri si credinte ce le ordona sau le bulversa viata chinezilor. Unele si-au facut loc si in Europa, purtand eticheta “feng shui”.
In China orice miscare e cu noroc sau ghinion, nimic nu ramane in afara acestora. Conceptii false, desigur. Cu atatea superstitii si la atatea ritualuri urmate cu credinta, daca ar fi adevarate, chinezii ar fi toti foarte fericiti si bogati. Or, stim ca nu-i deloc asa.
Tanara Winnie are o viata tumultuoasa, plina de drame si umilinte, sperante si infrangeri, rusine si vinovatie, toate generate de o mentalitate sociala din start perdanta. Parasita in copilarie de mama sa, abandonata mai tarziu de tatal oricum instrainat de ea, Winnie este crescuta de rude. In casa lor nu va gasi niciodata dragoste, compasiune sau ocrotire; dimpotriva, mereu i se aminteste de rusinea pe care mama ei a adus-o asupra familiei. Ca sa scape de ea, rudele ii aranjeaza casatoria cu Weng Fu, un tiran mincinos si infatuat care-I face viata un iad. Dupa 30 de ani de chin, prin (re)casatoria cu un soldat American, ajunge in lumea libera. Iar dupa inca 40 de ani ii povesteste fiicei intreaga viata.
O poveste frumoasa si interesanta, in care aventurile se succed in cascada si creaza emotii contradictorii.
La pachet cu povestile personale ale personajelor, aflam un strop despre socialul anilor ’40 – ’90, China versus America. Incordarea chinezilor vs. relaxarea americanilor, chinezoaica supusa vs. americanca dezinvolta, chinezul despotic vs. americanul democrat – ca atitudine si mentalitate.
Titlul romanului e metaforic. Oricum, la cati zei se inchina chinezii, nici ei nu-i pot aduna pe toti. si cred ca zilnic mai inventeaza cativa, asa, sa fie de rezerva.
Romanul Sotia zeului bucatariei este bun, merita citit! Amy Tan scrie convingator, scrie cu gratie. si are multe de povestit…
