Am vrut sa scriem despre Despina Camino. Potrivita pentru rubrica “Profil de artist”, i-am lansat o invitatie Despinei pentru a se prezenta in paginile website-ului nostru, pentru cititorii Raftului cu idei. Si am primit o descriere cursiva, atotcuprinzatoare, edificatoare, pe care nu ne-am permis sa o alteram. Asadar, Despina Camino despre ea insasi:
<<Ma numesc Ioana Despina Savinescu-Camino, Camino fiind numele meu de fata si având origini grecesti (dupa bunicul patern) dincolo de ce s-ar crede dupa modul în care suna. În mediul online m-am promovat sub numele Despina Camino, atat ca blogger (prin 2010-2011 mai ales), ca fotograf amator cât si (mai ales) ca artist. Mi-am creat propriul stil de desen, l-as numi “Siluete în abstract”.
Daca în adolescenta preferam mai mult acuarela si jocurile de linii ce se transformau în “Phoenicsi” si monstruozitati frumoase (a se vedea picturile “Liliacul” si “Phoenix”), pe masura ce am mai crescut am început sa prefer mesajele mai subtile, ascunse în desene abstracte ce par sa se descopere pas cu pas. Ca tehica m-am imprietenit mai mult cu creionul si cu tusul, simtind ca acestea ma reprezinta mai bine si ca se preteaza la acest gen de desene si mesaje.
Ca sa fiu sincera, ideile mele sunt foarte vagi când iau creionul în mâna si ma vad în fata unei coli albe de hârtie, însa capata contur si se descopera singure. E ca o eliberare mentala, spirituala.
Cel mai mult tin la desenul intitulat “Descatusare”, am mai declarat-o si cu alte ocazii. E un desen ce radiaza pozitivism, libertate, bucurie, eliberare. L-am facut cadou mamei mele de ziua ei.
Ultimul tablou realizat (iulie 2013) a fost “Noapte în câmp cu maci”, un tablou care sustine dorinta de visare, de detasare. Nu doar ca boabele de mac induc somnul dar ganditi-va la linistea pe care o transmite un peisaj de tara, un câmp cu flori rosii de mac.
Fiecare desen ma reprezinta si îmi expune mai mult sau mai putin trairile interioare.
Desenul intitulat “Manifest” este, dupa cum îi spune si numele, un manifest, nu doar unul feminist (sunt o sustinatoare a acestui curent, fara a se întelege prin asta ca intru în categoria celor care protesteaza în sânii goi, orice este dus la extrem este malign), cât si unul ce tine de drepturile omului. Se refera la unele din crimele comunismului- legea care a creat decreteii, care a interzis avorturile si a abuzat de libertatea de a alege a femeilor de atunci, tinându-le în teroare si ucigându-le pe multe (septicemii, hemoragii etc). Copilasii din burtica sunt copiii mamei si legati prin cordonul ombilical de aceasta si nu de secera si ciocan. Desenul doreste sa deschida ochii natiunii întrucât au existat tentative legislative de readucere încet-încet a acelorasi politici (sau unele asemanatoare).
Poate ca va întrebati ce treaba am cu desenul. Înca din copilarie am facut cursuri de desen la domiciliu sub îndrumarea rabdatoare a doamnei Elena Cernat, am urmat cursurile unui liceu teoretic insa (al doilea din tara m-as putea lauda, lazarista get beget) si apoi o facultate care se pupa cât de cât cu pasiunea mea din pruncie (Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu), pastrând desenul de acest gen ca pe un hobby.>>
Comments 1