[…] unii ma comparau cu Cristofor Columb, cu Darwin sau cu Kepler, altii ma tratau ca pe un fel de nebun.[1]
[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]A[/mkdf_dropcaps]cest volum semnat de Sigmund Freud cuprinde, de fapt, doua lucrari ce descriu relatia de interdependenta dintre viata si munca cercetatorului care a schimbat viziunea umanitatii asupra psihicului uman.
Fara a se dezice de stilul sau limpede si concis de a scrie, Freud ne poarta de-a lungul drumului anevoios parcurs de la zorii psihanalizei pana cand aceasta noua stiinta ajunge sa fie recunoscuta si apreciata la nivel international.
Numele lui Sigmund Freud este poate unul dintre cele mai pronuntate in toate cele patru zari, nu doar de specialstii in domeniu, ci si de cei neinitiati. In urma cu mai bine de un secol, un tanar medic vienez avea sa deturneze directia pe care o urmau medicina, psihologia, literatura si chiar viata personala si sociala a individului.
Printre cele mai cunoscute teorii ale sale se numara aceea potrivit careia fiecare persoana este constituita din trei instante psihice: sine (spatiu al dorintelor instinctuale si al gandurilor refulate), eu (locul in care pulsiunile si aspiratiile isi dau mana pentru a crea un individ adaptat social) si supraeu (instanta care sanctioneaza conform unor precepte sociale invatate). Alte constributii notabile pe care medicul vienez le-a adus umanitatii sunt vindecarea isteriilor prin analizarea si interpretarea viselor pacientilor si a amintirilor acestora, identificarea anumitor comportamente sau afectiuni fizice ca mecanisme de aparare a unor frustrari, folosirea hipnozei ca metoda de identificare a bolii sau a cocainei ca anestezic.
De sorginte evreiasca, tanarul medicinist Freud intampina greutati in primii ani de facultate si de-abia dupa ce incepe munca de cercetare in domeniul fiziologiei, iar mai apoi a creierului uman recunoaste ca si-a gasit “linistea interioara si satisfactia deplina, dar si persoane pe care sa le respect si sa le iau drept modele.”[2]
Scrisa in 1925, cand autorul avea saizeci si noua de ani, cartea puncteaza cronologic cele mai importante pietre de hotar in dezvoltarea psihanalizei. Freud aminteste de micile succese avute ca internist la Viena si Paris, apoi de momentele in care lucrarile sale incep sa atraga atentia personalitatilor mondiale si chiar sa devina obiect de studiu in universitati. Dar acesta un uita nici de temerile si dificultatile intalnite, ori de colegii si prietenii care au avut un rol determinant in opera sa. Charcot, Brucke, Otto Rank, A. Adler, C. G. Jung sunt toti oameni care l-au inspirat si sustinut pe Freud in incercarea de a impune lumii medicale descoperirile sale. Chiar daca de-a lungul timpului unii s-au idepartat de scoala lui Freud si au desfasurat o activitate complementara, intalnirile cu acestia au avut un impact decisiv in consolidarea miscarii psihanalitice.
Asa cum insusi autorul noteaza, Oamenii sunt puternici atata vreme cat apara o idee puternica; devin neputinciosi indata ce doresc sa se opuna unei idei puternice,[3] iar in aceasta carte parintele psihanalizei ne demonstreaza de ce psihanaliza a fost de la inceput un antisistem, o forma de analiza psihologica neingradita de legi fixe care oricand poate lua o turnura neprevazuta.
Viata mea si psihanaliza e un volum care se cere a fi citit de catre cei aflati de ambele parti ale baricadei: si de admiratori, dar si de contestatarii teoriilor lui Freud. Lucrarea e un document insemnat care inscrie modul in care Sigmund Freud a ajuns sa reduca toate bolile nervoase la presiuni sexuale infantile insa si marturisirea erorii acestei teorii cauzata de observatii intrucatva superficiale: Atunci cand, in sfarsit, a trebuit sa recunosc faptul ca aceste scene de seductie un avusesera niciodata loc, ca ele un erau decat fantasme imagínate de pacientii mei, unele probabil impuse lor chiar de mine insumi, am fost deconcertat pentru o perioada. In continuare, Freud clarifica : […] simptomele nevrotice nu aveau o legatura directa cu evenimente reale, ci cu fantasmele dorite ; in cazul nevrozei, realitatea psihica avea o mult mai mare importanta decat cea materiala.[4]
O istorie a miscarii psihanalitice semnata de insusi intemeietorul ei se afla la indemana cititorului, deschizandu-i o fereastra catre profunzimile acestei stiinte inca blamate, dar care si-a dovedit in repetate randuri beneficiile asupra tulburarilor psihicului uman.
Multumim Editurii Herald pentru volumul Sigmund Freud – Viata mea si psihanaliza. Volumul poate fi achizitionat de aici.
_____________
[1] FREUD, S., (2016), Viata mea si psihanaliza, Ed. Herald, Bucuresti, p. 164;
[2] Ibid., p. 11
[3] Ibid., p. 201
[4] Ibid., p.48
Comments 1