[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]D[/mkdf_dropcaps]upa tema paternitatii abordata in Vanatorii de zmeie si tema maternitatii din Splendida cetate a celor o mie de sori, urmeaza cea a fraternitatii din Si muntii au ecou.
De apreciat la Hosseini ca, provenit dintr-o tara macinata de lupte politice si razboiae sangeroase, el nu face din toate astea o tema predominanta – cum ar fi de asteptat cand auzim despre Afganistan. Ci doar fundalul (auxiliar) pe care personajele isi traiesc viata. Mai importante la Hosseini sunt introspectia, lupta fiecaruia cu sinele si relatiile intre oameni, oriunde s-ar afla ei.
Si muntii au ecou este romanul fratilor. Romanul acelor legaturi indestructibile, indiferent de distanta, de temperament si caracter, indiferent de intelegerile sau disputele dintre ei.
Actiunea se desfasoara pe mai multe planuri si in diverse perioade de timp ce acopera ultimii 70 de ani.
Abdullah si Pari sunt copiii unei familii sarace dintr-un sat uitat de lume si de timp. Familie atat de saraca, incat tatal, disperat ca-i mor copiii de foame, decide sa renunte la Pari – fetita puternic atasata de fratele ei care a ingrijit-o de la nastere. Prin mama adoptiva, Pari creste si traieste in Paris, soarta oferindu-i o viata incomparabil mai buna. Si totusi, peste ani, Pari va simti un imens gol in suflet, nestiind de ce si de unde provine. Memoria mintii il sterge pe Abdullah, insa memoria sufletului, nu.
Idris si Timur – cei doi frati crescuti si educati in America, ne apar ca doua fatete ale aceleiasi monede. Uniti prin legaturi sentimentale, de familie si traditii, cei doi gandesc si se comporta total diferit. Onestul si smecherasul, linistitul si agitatul, se invidiaza reciproc pentru felul in care este celalalt. Apropiati fizic, dar atat de indepartati ca spirit! Iar vizitele lor in Afganistan, la maturitate, accentueaza si mai mult diferentele ce-i despart.
Markos si Thalia. Nu au aceiasi parinti, dar cresc impreuna si tot restul vietii ii leaga puternice sentimente si trairi fratesti. Thalia are jumatate din fata mutilata, in urma unui accident. Imaginea ei ingrozeste orice privitor si din acest motiv Thalia prefera izolarea. Markos si mama lui reusesc s-o scape de aceasta izolare, oferindu-i multa afectiune, prietenie si o viata aproape normala. Legatura lor devine in timp mai puternica si mai apropiata decat cea existenta intre fratii de sange.
O naratiune interesanta, usor zapacitoare, cu treceri prin diverse puncte temporale si geografice. Mai exact, in cele nou? capitole, povestitorul este mereu altul, timpul nu e cronologic (1952, 1949, 2003, 1974, 2010) iar geografic, Hosseini plimba actiunea prin Kabul, Paris, San Francisco, Africa, Grecia, California.
Povestea ne apare precum un covor oriental privit de aproape – mai întâi z?resti firele si tes?tura, apoi primele figuri geometrice, primul model, care se impleteste cu cel de-al?turi, apoi cu altul, pân? când, de la distant?, vezi tot desenul, toat? povestea, toate leg?turile si itele. O carte frumoasa, pe care n-o uiti usor.
Mie cea mai recenta carte a lui Khaled Hosseini mi s-a parut ca este o variatiune pe aceleasi teme ca in celelalte doua, Vanatorii de zmeie si Splendida cetate. Nu pot sa spun ca nu m-a impresionat, dar nici nu am trait aceleasi emotii ca la primele lui scrieri.
Daca ar fi sa intocmesc un top, pe primul loc ar fi Vanatorii de zmeie.
De la Hosseini eu am invatat multe despre istoria Afganistanului, despre obiceiuri, cultura.
Care este cartea ta preferata dintre cele trei?
Ca si tine, in top am „Vanatorii de zmeie”, urmata de „Splendida cetate…” si aceasta e pe locul 3 :)
Poate si pentru ca „Vanatorii de zmeie” a fost prima lecturata din cele scrise de Hosseini si mi-a placut foarte mult.