[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]P[/mkdf_dropcaps]roza scurta este o specie literara aparte, una care in ultimii ani nu a primit atentia cuvenita. Spatiul acesta literar a fost ca si inexistent in Romania recenta, dar ceva pare ca se schimba. Nu este foarte clar daca cititorii au inceput sa guste mai mult scurtele insertii narative, dar este sigur ca autorilor a inceput sa le placa sa le creeze.
Marius Chivu este unul dintre autorii unei noi generatii literare, una care a trait si a simtit intre doua lumi, intre doua Romanii: una a ultimelor zile din spatele Cortinei de Fier si una a promisiunilor, deseori desarte, de innoire si schimbare. Acest fel de a trai, de a se maturiza si de a concepe lumea creeaza universul unor povestiri atat de reale, care duc cititorul intr-un univers familiar, unul in care intelege si simte, fiind totusi surprins de ineditul temelor abordate.
Acest gen de literatura insumeaza cel mai bine volumul Sfarsit de sezon al autorului amintit mai sus. Este o carte care vorbeste despre asteptari si sperante. Fiecare povestire in sine inglobeaza imaginea unui univers in care ar trebui sa se intample ceva. De multe ori acest „ceva” este abstract sau lipsit de substanta, dar pentru personajele povestirilor este un element care are o anumita insemnatate.
Atmosfera generala a volumului este una de familiaritate, potentata de oameni si locuri de langa noi. Putem fi pe o plaja, intr-un apartament, in autobuz sau intr-un sat si sa simtim ca apartinem acestei lumi, ca asistam la o scena care ni s-a intamplat noua sau cuiva de langa noi. Aceasta este de fapt forta povestirilor lui Chivu, o forta a familiaritatii sociale si a impartasirii unor experiente simple si pe intelesul oricui. Se poate spune ca vorbim despre un volum extrem de accesibil, despre o colectie de momente fara substrat sau profunzimi neintelese: vedem doar ceea ce este pe foaie.
Ar fi totusi superficial sa judecam povestirile in felul acesta. Proza scurta a fost si va fi mereu un decupaj de idei, trairi si intamplari. Niciodata nu vedem intregul tablou si tocmai acest lucru da savoare lecturii. Ceea ce ramane in afara paginii este la fel de important ca ceea ce ajunge in ea. Aici se vede cu adevarat maiestria autorului de proza scurta, in abilitatea sa de selectie si sinteza. Acesta este exact locul in care Marius Chivu straluceste. Fiecare povestire este perfect scoasa din contextul general si incadrata in cel narativ. Exista o precizie, asemanatoare cu cea a taieturii de montaj, care rasufla dintre paginile acestei carti. Aceasta precizie este completata si de un stil literar curat, deloc sufocat de imagini artistice inutile sau pasaje descriptive obositoare. Este un gen de literatura extrem de revigorant si destul de rar intalnit, mai ales in lumea scrierilor scurte.
Sfarsit de sezon este un volum care trebuie citit fara indoiala. S-ar putea sa constati, la finalul cartii, ca proza scurta nu este un gen literar care te atrage ca cititor. Este la fel de probabil sa descoperi ca povestirile sunt exact ceea ce lipseste din bibloteca ta. Rezultatul si concluziile sunt irelevante. Ceea ce ramane la finalul cartii este timpul petrecut cu litaratura de calitate produsa de o viziune artisitica noua si proaspata.
