Vas al întelepciunii. Soare arzator. Delicata trestie. Regele regilor. Doar câteva dintre imaginile care contureaza portretul suveranei ce i-a inspirat, printre altii, pe Sota Rustaveli, Mihail Lermontov, Knut Hamsun. Si – pentru a obtine o mai mare claritate a imaginii sale, nu putem ignora faptul ca 2013 a fost proclamat, de catre întâistatatorul Bisericii Ortodoxe Georgiene, Preafericitul Ilia al II –lea, Anul Sfintei Regine Tamara, în cinstea împlinirii a opt secole de la mutarea ei la cele vesnice.
Cine este Sfanta Tamar, acest suveran de secol al XII –lea? Cel mai firesc raspuns ar fi – o legenda. Desi, legenda este doar zapada ce acopera pamântul unei vieti de exceptie.
S-a nascut în 1160. Fiica dintâi a printesei osetine Burdihan si a regelui George al III –lea. Cu prilejul nasterii sale, parintele ei dispune înaltarea bisericii Maicii Domnului din Didube, rod al bucuriei. Nu si al linistii caci, mostenitor al unei tari a carei maretie fusese croita de bunicul sau, Sfântul David Constructorul, regele este si tinta nemultumirilor nobililor care, în 1177, nu ezita sa sprijine un pretendent la tron. Revolta neamului Orbeliani care cauta sa îsi impuna influenta politica, este prompt si aspru suprimata. Din pacate, reprezinta doar vârful aisbergului nemultumirilor caci, dupa 21 de ani de domnie, regele nu are urmas. Tata a doua fiice, perspectiva mortii sale sugereaza spectrul anarhiei.
De aceea, un an mai târziu, asociaza la domnie pe fiica sa, Tamara. Este fiul pe care mi-l cereti. Cel mai bun pe care mi-l puteam dori. Ceremoniile fastuoase nu acopera îndoiala. Singura speranta – casatoria, în 1180, a surorii Tamarei, Rusudan, cu Manuel Comnenul, fiul împaratului Bizantului. La 27 martie 1184, regele George se muta la cele vesnice. La manastirea Ghelati, Tamara este încoronata ca unic suveran al Georgiei. Totusi, o femeie în fruntea statului? Suna nelinistitor. De aceea, pentru binele dinastiei Bagration, este sfatuita sa se marite cu Iuri, fiul lui Andrei Bogoliubski, legendarul cneaz de Vladimir. Raspunsul ei: Cel ce stapâneste trebuie sa asculte sfatul celor întelepti.Daca considerati ca astfel va fi bine tarii, de ce m-as împotrivi?
Anul 1185 se aseamana unei monede. Aversul – casatoria Tamarei. Reversul – înlaturarea de pe tronul Constantinopolului a Comnenilor. Rusudan si cei doi fii ai ei sunt siliti sa se adaposteasca în Georgia. Unde calitatile de ostas ale lui Iuri se amesteca cu petreceri, lux, scandaluri. De aceea, tânara regina nu ezita sa smulga nobililor acceptul pentru a divorta, printul rus fiind obligat sa paraseasca tara. Însa pretul este impunerea unei noi casatorii. De aceasta data, alegerea apartine Tamarei – un nobil osetin, prieten din copilarie, iscusit comandant militar, David Soslan. Protestele nu întârzie – regatul are nevoie de aliati. Raspunsul – Daca o casa este subreda, cum pot cei ce o locuiesc sa înfrunte viscolul? Trebuie sa fim puternici înauntru caci pacea nu se cumpara ci se câstiga.
Iar viscolul nu întârzie. În 1191 izbucneste o noua revolta. În Imeretia. În fruntea ei, Iuri, dornic sa îndrepte nedreptatea care i s-a facut. Insurgentii cuceresc cea mai mare parte a vestului Georgiei. Printul rus este încoronat rege. Însa politica de teroare de care uzeaza usureaza victoria trupelor conduse de David Soslan. Pentru efemerul pretendent începe nou exil. Nasterea fiului Tamarei este prilej de bucurie si de definire a statutului mamei lui– rege al regilor cu puteri depline. Acest fapt este probat de implicarea Georgiei în criza Imperiului selgiucid. Preluarea puterii de catre atabegul de Azerbaidjan, Kîzîl Arslan, marcheaza debutul razboiului civil. Cum imperiul este principala amenintare, regele Georgiei, asemenea lui Mircea cel Batrân mai târziu, nu ezita sa se implice în confruntarea dintre tabere. Rezultatul – victoria din valea Basiani, în 1203, când, o armata de 90.000 de georgieni spulbera, cu pierderi minime, forta a 250.000 de turci selgiucizi. Tamara îsi extinde autoritatea de la Marea Neagra la Marea Caspica, devenind ocrotitoarea pelerinilor catre Tara Sfânta, negociind protejarea lacasurilor ortodoxe din Orientul Mijlociu cu emirul Saladin si, cu putin înaintea ocuparii de catre cruciati a Constantinopolului, sprijinindu-si nepotii, pe David si Alexie Comnen, sa ocupe tronul tatalui lor, Imperiul de Trapezunt, vestigiu al Bizantului, devenind principalul aliat al Georgiei.
Marea reusita nu este externa. Cu prilejul încoronarii, nu a ezitat sa afirme: Eu sunt parintele celor uitati de toti ,avocat vaduvelor, mama orfanilor. Ciudat pentru realitatea cu care ne-am obisnuit, astfel au stat lucrurile, scutind de taxe pe tarani, îndepartând din jilt pe ierarhii ce abuzau de putere, înaltând o salba de biserici si manastiri, interzicând pedepsele corporale si condamnarea la moarte. Dar, mai ales, sprijinind cultura.
Domnia ei este apogeul vârstei de aur a civilizatiei georgiene. Ar fi suficient daca am aminti doar capodopera lui Sota Rustaveli, Viteazul în piele de tigru. Sau traducerile din persana realizate de catre Ceadruha, cel ce raspunde dorintei suveranei de dezvoltare a limbii, impresionantul palat Varzia ori numarul mare de lacasuri sfinte georgiene din Tara Sfânta.
“Aurul” epocii consta însa în darurile strecurate pe pragul locuintelor sarace, dupa pilda Sfântului Ierarh Nicolae, la porunca ei, ]n Sfânta Liturghie, ascultata din spatele unei ferestre minuscule a chiliei din manastirea Varzia, în postul si rugaciunea care îi compun ultimii ani de viata. Asemenea tatalui sau, împarte puterea cu fiul sau, preocupându-se, înainte de toate, de mântuirea sufletului.
Paraseste aceasta lume la 53 de ani, în dimineata zilei de 1 mai 1213. Trupul îi este adus la Mtheta, apoi purtat la Ghelati. Mormântul sau nu este cunoscut, el fiind în inima georgienilor unde, asemenea unei flori, amintirea ei înfloreste (Grigol Robakidze)
