Avem mai jos una dintre cele mai frumoase scrisori de sfaturi parintesti de la nimeni altul decat Albert Einstein — ilustru fizician, militant al pacii, comentator stiintific si spiritual, campion al blandetii – om ce nu a fost strain in a trimite epistole motivationale catre mintile tinere.
In 1915, la varsta de 36 de ani, Einstein traia in Berlinul chinuit de razboi, in timp ce sotia sa, Mileva si cei doi fii ai lor, Hans Albert Einstein si Eduard “Tete” Einstein, traiau in siguranta orasului Viena. In acelasi an, la 4 noiembrie, dupa ce abia terminase opera de doua pagini ce-l va propulsa catre celebritatea internationala si gloria istorica – teoria generala a relativitatii – Einstein i-a trimis fiului sau de 11 ani, Hans Albert, scrisoarea de mai jos, scrisoare ce poate fi regasita in lucrarea Posterity: Letters of Great Americans to Their Children (biblioteca publica). Einstein, care se mandreste cu realizarile sale intelectuale, vorbeste despre ritmurile asimilarii creative ca si combustibil pentru motorul intern al invatarii:
Dragul meu Albert,
Ieri am primit scumpa ta scrisoare si m-am bucurat foarte mult. Ma temeam ca nu-mi vei mai scrie deloc. Mi-ai spus atunci cand eram in Zurich ca te simti ciudat atunci cand vin acolo. Asadar sunt de parere ca ar fi mai bine daca ne-am intalni intr-un loc diferit, unde nimeni nu va interveni in confortul nostru. In orice caz, insist ca in fiecare an sa petrecem o luna intreaga impreuna, ca sa poti vedea ca ai un tata caruia ii esti foarte drag si care te iubeste. Poti, de asemenea, sa inveti multe lucruri bune si frumoase de la mine, invataminte pe care altcineva nu ti le-ar putea oferi cu usurinta. Ceea ce am obtinut prin atata munca asidua nu este numai pentru straini, ci mai ales pentru baietii mei. Zilele acestea am terminat una dintre cele mai frumoase lucrari ale vietii mele. Cand vei fi mai mare, iti voi povesti despre ea.
Sunt foarte multumit sa aud ca iti place sa canti la pian. Aceasta si tamplaria mi se par cele mai bune alegeri pentru varsta ta, mai bune chiar decat scoala. Deoarece acestea sunt activitati ce se potrivesc foarte bine unei persoane asa de tinere cum esti tu. Sa canti la pian mai ales piesele care iti plac tie cel mai mult, chiar daca profesorul nu ti le recomanda. Aceasta este modalitatea de a invata cel mai bine – atunci cand faci ceva cu atata entuziasm incat nu-ti dai seama cum trece timpul. Eu insumi, cateodata, sunt atat de implicat in munca mea, incat uit de masa de pranz. . .
Te sarut pe tine si pe Tete
Papa.
Salutari mamei.
[via]
