Introdus publicului larg prin anii ’50 sub numele de Rock’n’Roll, sau mai simplu Rock, acest gen muzical a devenit in scurt timp unul dintre cele mai apreciate dar si controversate dintre toate. A devenit o arma pentru omul de rand, o manifestare a rebeliunii si a libertatii de exprimare. Multi l-au condamnat, multi l-au iubit, dar si mai multi l-au inteles gresit sau deloc. Desi pe parcursul timpului s-a ramificat in multe sub-genuri, in esenta ideea principala a ramas neschimbata: daca ai ceva de spus, fa-o cat mai galagios cu putinta. In urmatoarele randuri o sa pornim intr-o calatorie in care o sa analizam, din pacate doar cateva din sutele de melodii legendare pe care acest gen le-a produs. Unele sunt stiute, altele mai putin, dar merita consemnate, in orice caz, ca un tribut pentru milioanele de suflete care au fost atinse de ele.
Parafrazand revista Rolling Stone, „Imagine” a lui John Lennon este „Cel mai mare cadou muzical facut lumii”. Aceasta capadopera solo a fostului membru The Beatles ne indeamna sa imaginam o lume fara razboaie, rasism, materialism si ideologii care dezbina. O lume fara notiuni ca Rai sau Iad, religie sau ignoranta, in care pacea si intelegerea este fundamentul unei societati perfecte. Desi el insusi recunoaste ca e un visator, asta nu inseamna ca ideea de cooperare si de uniune a tuturor fiintelor umane trebuie sa fie ignorata. Evident, Lennon nu a scapat de critici, multi spunand ca versurile contin mesaje subliminale deghizate sub forma unei melodii ce apeleaza la sensibilitatea ascultatorului. Altii l-au numit ipocrit pentru ca el compune versuri ca „Imagine no possessions” din interiorul vilei lui de milioane de lire sterline. Si nu in ultimul rand, multi au considerat ca versurile sale contin lucruri imposibil de pus in practica, viziuni care ar duce doar la haos si dezordine. Cu toate acestea, fiecare e liber sa asimileze ce crede de cuviinta din aceasta melodie si sa incerce din cand in cand sa arate cate un semn de compasiune si intelegere pentru ceilalti oameni.
Nu ai nevoie mai mult de o secunda sa asculti partitura de chitara de la inceputul melodiei ca sa o recunosti ca fiind „Johnny B. Goode” a lui Chuck Berry. Nu putini oameni au considerat-o ca cea mai cunoscuta de pe tot globul si nu ne-am hazarda deloc daca am spune asta. Este intruchiparea rock-ului pur, clasic, nealterat si neatins de interesele industriei. Peste cincizeci de ani au trecut de la lansarea ei, dar si in ziua de azi aduce zambetul pe buze atunci cand este auzita. Conceputa partial ca o creatie biografica, prin intermediul ei Berry ne demonstreaza ca oricine poate porni spre drumul catre succes, indiferent de mediul din care provine.
Cu versuri care au fost concepute initial pentru a evidentia lupta pe care o poarta individul in incercarea de a se integra in societate, „My Generation” a devenit in scurt timp imnul rebeliunii intregii generatii tinere. Era melodia care avea sa devina simbolul grupului The Who, un adevarat exemplu al agresivitatii si non-conformismului. Este printre putinele melodii in care bass-ul eclipseaza celelalte instrumente, continand printre primele solo-uri la acest instrument. A fost nevoie de schimbarea repetata a chitarii bass folosita de John Entwistle deoarece forta riff-ului rupea de fiecare data corzile. Acest aspect combinat cu modul maniacal in care Rooger Daltrey interpreteaza versurile, face din „My Generation” una din cele mai impresionante creatii rock.
Bob Dylan, sau omul cu o mie de fete, a reusit cu „Like a Rolling Stone” sa faca trecerea de la clasicismul muzicii folk la inovatia adusa de Rock’n’Roll. Prin aceasta melodie, un Dylan deja faimos avea sa devina cu adevarat recunoscut si sa intre pentru totdeauna in cartile de istorie a muzicii. Sunetul electric era ceva ce putini se aventurau sa foloseasca in acea vreme, iar acest om legendar ne-a demonstrat ca atunci cand ai o viziune nimic nu iti poate sta in cale. A reusit, prin combinarea a mai multor elemente din genuri diferite, sa sparga barierele conformismului si sa arate tuturor ca are un cuvant important de spus pe scena muzicii rock.
Rush a fost recunoscuta pe plan international in principal datorita modului unic, original si iesit din comun prin care fac muzica. „Tom Sawyer” cuprinde toate elementele care au facut din aceasta trupa una legendara: aranjamentul extrem de complex pentru tobe al lui Neil Peart (pe care pana si el a recunoscut ca il mai greseste), tehnica extraordinara a lui Alex Lifeson care face minuni de unul singur si, bineinteles, timbrul vocal unic, bass-ul galagios, clapele si sintetizatoarele lui Geddy Lee. Daca asculti pentru prima oara „Tom Sawyer” vei avea un soc si nu iti va veni a crede ca doar trei oameni reusesc sa produca un sunet atat de bogat.
Nu putem sa trecem prin istoria rock-ului fara sa vorbim de Pink Floyd, una din cele mai aclamate si influente trupe din toate timpurile. Prin versurile lor complexe, linia melodica adeseori psihedelica si o tehnica desavarsita si-au castigat locul in vietile oamenilor care prin muzica lor transcend intr-o lume a imaginatiei si a culorilor ce prind viata. „Confortably Numb” este cu siguranta incununarea unei munci intense de cunoastere pe sine a membrilor. Se vorbeste de Pink, protagonistul albumului „The Wall”, despre batalia pe care o poarta cu viata, bazata pe problemele de sanatate pe care Roger Waters le-a avut in trecut. Instrumentele se contopesc pur si simplu cu versurile si creeaza o capodopera care atinge acea coarda sensibila pe care o avem toti.
