În Fiica fumului si a oaselor, scrisa de Laini Taylor, avem de a face cu o alta tematica apocaliptica, dar in egala masura presarata cu elemente religioase si mitice. Romanul o are in vedere pe Karou, o adolescenta rebela cu parul albastru, pasionata de arta (in special pictura) si care lucreaza, in secret, pentru o familie de himere, familia care a crescut-o si singura pe care o are. Partial oameni, partial animale, himerele sunt cele care au crescut-o pe Karou si care o iubesc neconditionat. In jurul adolescentei pluteste un mister complet deoarece nici ea nu stie de unde provine si cum a ajuns la aceste himere. Intre timp, continua sa efectueze diverse comisioane pentru capul familiei, vrajitorul-himera numit fatidic Brimstone (pucioasa) care achizitioneaza dinti (umani sau de animale), fara a-si dezvalui scopul. Pe masura ce actiunea inainteaza, aflam despre existenta unei alte lumi, o lume dominata de ingeri si himere care se afla intr-un permanent razboi. Dintii achizitionati de Brimstone ii ajuta acestuia la crearea unor noi corpuri de himera, inanimate, in care, in urma unei batalii, toarna sufletul himerelor cazute in lupta, readucandu-le, astfel, la viata. Avem, din nou, de a face cu o parabola a creatiei si a reinvierii. De asemenea, avem de a face cu o lume biblica in care fortele binelui si ale raului sunt intr-o permanenta lupta, in care ingerii si himerele se ucid reciproc. Dar, intr-un mod complet paradoxal si neasteptat, personajele negative nu sunt diavolii, ci tocmai ingerii. Impietriti in perfectiunea lor, fara capacitatea de a simti orice urma de compasiune si antrenati intr-un regim spartan inca de mici copii pentru a ucide himere, ingerii sunt crunti, infricosatori si extrem de frumosi. Povestea este centrata in jurul lui Karou care, pe masura ce actiunea inainteaza, afla ca este, la origini, o himera (Madrigal), condamnata la moarte de propriul popor pentru pacatul capital de a iubi un inger. Dar, desi este ucisa, sufletul acesteia este colectat de Brimstone, care, dintr-o iubire absolut paternala pentru Madrigal, ii construieste acesteia un corp uman si o ascunde in lumea oamenilor, numind-o Karou (speranta). Nestiind adevarul, ingerul Akiva, cel pe care Madrigal l-a invatat sa simta, se avanta, ca o forma de razbunare, in razboiul contra himerelor, devenind un element cheie in exterminarea aproape totala a acestora. Reintalnind-o pe Karou si descoperind cine este, Akiva realizeaza ca a pierdut orice speranta de a fi cu femeia iubita prin faptul ca a ajutat ingerii sa castige razboiul impotriva himerelor, fiind prezent la uciderea lui Brimstone si a celor doua himere care il insoteau pretutindeni. Actiunea se muta pe pamant unde, sub conducerea lui Karou care a invatat mestesugul construirii de corpuri si reanimarii acestora, putinele himere ramase se refugiaza in incercarea de a tine piept ingerilor. Scenariul apocaliptic este dat de invazia ingerilor si mutarea luptei dintre cele doua forte pe pamant, unde oamenii sunt prinsi la mijloc.
Dincolo de imaginile de o violenta extrema, construite in detaliu si de elementele de supranatural pe care autoarea Laini Taylor le impleteste intr-o forma perfecta cu elementele unei realitati cotidiene, „Fiica fumului si a oaselor” reprezinta o parabola mitica despre iubirea absoluta, despre bine si rau si despre lupta permanenta dintre acestea. Karou si Akiva, doua entitati supranaturale umanizate, vorbesc despre absolut, despre limita si despre „fatum”. Povestea lor este povestea rescrisa a lui Tristan si a Isoldei, a lui Orfeu si a Euridicei, a lui Siegfried si a Crimhildei, a lui Paris si a Elenei, a lui Pyrame si a Thisbei, este ideea iubirii-torturi pe care tocmai forma ei pura de perfectiune o impiedica in a se indeplini. Este mitul disolutiei limitei umanului prin intensitatea sentimentelor si a pedepsei care ii urmeaza. Caci, chiar daca nici Karou si nici Akiva nu sunt, in esenta, umani, ei nu reprezinta zeitati. Iar prin iubirea care ii uneste, ei depasesc limitele impuse, unesc doua lumi care nu ar trebui niciodata unite si distrug echilibrul dintre bine si rau. Un inger aparent malefic care invata sa iubeasca si care invata compasiunea si o himera care ii salveaza viata acestuia, intorcand spatele propriului popor, amentinta sa distruga linia de demarcatie dintre fortele raului si fortele binelui, deschizand poarta pentru contopirea acestora. Avem, asadar, un roman surprinzator, care isi trage esenta din marile mituri ale lumii, in care creaturile monstruoase jumatate-om, jumatate-animal, sunt, in esenta, forte ale binelui, iar creaturile perfecte, divine, ingerii, sunt forte ale raului pe care propria perfectiune ii impiedica sa simta orice forma de sentiment. Un roman centrat pe ideea reincarnarii, dar cu pretul durerii altcuiva. Caci, pentru crearea altor corpuri care sa poata fi animate, ingredientul esential sunt dintii, simbol al vitalitatii si al fortei. Dar, de-a lungul romanulul, Karou isi aminteste experientele infioratoare cand a fost martora la smulgerea dintilor de la diferite victime de catre vanatorii de dinti, in timp ce acestea erau inca in viata. In schimbul dintilor, vanatorii primeau dorinte pe care si le puteau indeplini. Pe tot parcursul romanului, Brimstone avertizeaza ca pretul magiei este durerea, dar nu neaparat a celui care beneficiaza de magie. In structura acestei idei, regasim, iar conceptia mitica coform careia fiintei umane ii este interzis accesul la sacralitate (reprezentata, aici, prin magie) si la care poate ajunge doar cu pretul durerii. Fara doar si poate, cartea lui Laini Taylor, reprezinta o aditie paradoxala la genul fanatsy, o aditie care inglobeaza in structura sa interna un cumul de mituri si arhetipuri, dand nastere unei naratiuni complexe si mistice.
Si daca tot vorbim despre ingeri ca elemente controversate, putem aduce in discutie si romanul lui Melissa de la Cruz, „Sange albastru”. Desi initial pare un alt roman cu vampiri, usor superficial si centrat pe o elita adolescentina care traieste in inima New York-ului, naratiunea se devolta si atinge nivelul de profunzime prin firul narativ complex al cadrelor spatiale si temporale suprapuse. Iar explicatia pe care autoarea o ofera existentei vampirilor este una surprinzatoare si fascinanta. Astfel, pe masura ce actiunea inainteaza, cititorul este adus in timpul luptei dintre Lucifer si Dumnezeu, in momentul in care Lucifer, impreuna cu o armata de ingeri se rascoala impotriva divinitatii. Dar, in ultimul moment al luptei, cand se parea ca fortele Raului vor castiga, ingerii gemeni ai Apocalipsei, Abbadon si Azrael, schimba taberele si se alatura luptei impotriva lui Lucifer. Astfel, Lucifer este infrant, fiind capturat de care arhanghelul Mihail si trimis in imparatia Iadului. Dar, desi Lucifer este infrant, Creatorul ii pedepseste pe ingerii rasculati si ii condamna la o existenta pe pamant, sub forma vamiprica, pentru a se hrani cu sangele oamenilor si a muri, doar pentru a se reincarna iar in vampiri pana cand vor fi invatat lectia. Arhanghelul Gabriel, potretizat in acest roman sub forma feminina, ii urmeaza, din iubire, si alege sa imparta acelasi destin cu ei iar, in urma sa, arhanghelul Mihail il urmeaza, tot din iubire, dar nu pentru ingerii cazuti, ci pentru sufletul sau geaman. Pe parcursul unui ciclu de viata, vamiprii-ingeri isi cauta sufletul geaman pentru a se uni cu acesta in cadrul unei ceremonii cosmice, iar legatura este indestructibila. Regasim, asadar, mitul androginului, al sufletului pereche dar, la fel cum in romanul lui Laini Taylor surpriza vine din faptul ca ingerii reprezinta personaje malefice, in romanul Melissei de la Curz, surpriza vine din faptul ca legatura dintre cele doua suflete pereche nu inseamna, neaparat, cea mai intensa forma de iubire pe care acestea o pot experimenta si nu reprezinta neaparat ceva pozitiv fiind, in schimb, mai mult o forma de limitare a libertatii. Regasim iar motivul iubirii interzise care amentinta sa destructureze echilibrul, prin forma iubirii dintre Schulyer si Jake (in realitate ingerul Abbadon). Schulyer este fiica Gabriellei, jumatate vampir, jumatate om, rezultata din legatura dintre mama sa si muritorul Ben. In urma legaturii cu Ben, Gabrielle a rupt legatura mitica cu sufletul sau geaman, Michael, rezultand, intr-un final, in moartea prematura a lui Ben si intrarea intr-o coma prelungita a Gabriellei. Urmand matricea destinului mamei sale, Schulyer il determina pe Abbadon sa rupa legatura cu sufletul sau geaman, Azrael (reincarnat sub forma frumoasei Madeline). Dar povestea dintre Schulyer si Jake nu reprezinta tema principala a acestui roman. Firul epic urmeaza destinele lui Azrael, lui Abbadon, lui Schulyer, lui Michael, lui Seraphiel (ingerul cantecului si, in acest ciclu de viata, bunica lui Sculyer), lui Azlael (fiica lui Lucifer), lui Araquiel (ingerul razbunarii) si al lui Malakai (servitorul lui Lucifer). De asemenea, orice creatura vamipirica prezenta in roman are un corespondent angelic, iar miza o reprezinta portile de legatura dintre Iad, Rai si Pamant. Citind descrierea acestor porti, pazite de preoti mistici si aflate in unghiul de incidenta dintre sacru si divin, am putut sa remarc similaritatea dintre conceptul de hierofanie si acestea. Caci, ce reprezinta, oare, aceste porti, daca nu irumperea sacrului in profan, arme cu doua taisuri care pot permite accesul ingerilor pedepsiti in Rai, dar si accesul lui Lucifer pe Pamant? Pe tot parcursul romanului, urmarind destinele intrepatrunse ale personajelor, sunt inserate povesti din trecutul acestora, din alte cicluri de viata, cand Lucifer a reusit sa patrunda pe Pamant in Roma Antica sub forma imparatului Caligula, fiind, aparent, infrant iarasi de Michael.
De remarcat este si destinul tragic care o insoteste pe Schulyer si care face apel la un soi de predestinare in sensul repetarii greselilor originare. Intocmai precum mama sa a perturbat echilibrul rupand legatura cu Michael, Schulyer este prinsa in acelasi tip de poveste care ameninta sa o distruga atat pe ea, cat si pe cel iubit. Suntem condamnati sa repetam greselile partintilor deoarece acestea sunt inscrise in codul nostru genetic prin mostenirea pe care o avem de la ei. Ideea ciclurilor de viata si a reincarnarii succesive in vederea evolutiei spirituale isi are radacinile in conceptia budhista avand acelasi deziderat final: reintoarcerea in spatiul sacru, indiferent ca il numim Rai sau Nirvana. Astfel, dintr-un conglomerat de credinte religioase cu elemente crestine si budhiste, autoarea isi alege piesele pentru a completa puzzle-ul „Sange albastru”, iar metamorfoza romanului dintr-o carte aparent presarata cu intrigi adolescentine si insertii legate de moda si cutume specifice asa-zisei aristocratii new-yorkeze, intr-un roman care sapa in timp si revela o profunzime neasteptata initial, este absolut uluitoare. Cititorul nu stie, efectiv, momentul in care personajele se transforma din niste adolescenti capriciosi in creaturi mitice, capabile de sacrificii supreme si inconjurate de aura de misticism si intelepciune specifica intotdeauna, in orice religie, creaturilor semi-divine care irump in spatiul terestru pentru a restabili echilibrul si a determina evolutia spirituala a oamenirii.
In articolele ce vor urma, voi trece la analiza simbolului alchimic si a implicatiilor religioase ale acestuia in literatura fantasy, dar ca o recapitulare a temelor abordate pana acum, avem pe de o parte creatia, de cealalta, scenariul apocaliptic si simbolistica ingerilor.
Comments 1