Rege, dama, valet. Sau Dreyer, Martha, Franz. Sau Urzelile destinului. Gasim in acest roman un scriitor matur, desi aflat de-abia la inceput de drum, care ne ofera doar o prefata a parcursului sau literar viitor. Nabokov din Rege, dama, valet e un iubitor al metaforelor, al zicatorilor si al jocurilor mai mult sau mai putin evidente cu cititorul.
Dintre toate romanele mele, aceasta nemaipomenita figura e cea mai jucausa.[1] Asa isi deschide autorul prefata la a doua editie, revizuita, aparuta patruzeci de ani mai tarziu.
Rege, dama, valet e un roman-paliativ, un roman care sa ii tina de urat scriitorului aflat in exil si care avea convingerea ca in cel mai scurt timp se va intoarce in patria mult-iubita. Nabokov nu a descris niciodata o anumita societate pe care o frecventa sau tara in care locuia in momentul conceperii unei opere. Fie ca este vorba de Rusia, Franta, Germania sau Statele Unite, care i-au servit pe rand drept refugiu, acestea sunt simple tari inchipuite. Astfel, nici Berlinul din cartea de fata nu este unul fidel, unul cunoscut in cele mai mici amanunte de catre autor, ci este un oras fictional, cu o geografie proprie, in care personajele se deplaseaza aproape cu ochii inchisi.
Structura de rezistenta a romanului o constituie insesi cele trei personaje si relatia care se stabileste intre ele. Martha, Dreyer, sotul ei si unchiul lui Franz, alcatuiesc un tablou static, atipic, in care actiunile personajelor par predeterminate si orice ar face pentru a interveni, fericirea le este interzisa.
Dreyer e tipul barbatului caruia in ciuda varstei, ii prisosesc femeile, care poate face intr-o singura zi un “sac de galbeni”, care isi iubeste sotia atat cat ea ii permite si care isi ajuta nepotul mai mult din orgoliu decat din dragoste.
Martha este, mai degraba o femeie-fantoma, care incepe sa prinda viata de-abia cand Franz intra in viata ei insa cu timpul si legatura extraconjugala o arunca intr-o apatie bolnavicioasa. Singurele momente in care zambeste si se preocupa de excursii sau serate sunt acelea in care ii vine o noua idee despre cum ar putea scapa de sotul ei.
Franz, un provincial decis sa inceapa o viata in capitala germana, isi lasa matusa-amanta sa ii carpeasca sosetele si sa urzeasca diverse planuri de a putea fi impreuna, el nefiind capabil nici de actiune, dar nici de a-si pastra iubita.
Gasim inserate in roman cateva trimiteri la preocuparile lui Nabokov : preferinta pentru anagrame (Blavdak Vinomori, anagrama a autorului, este un personaj misterios din carte), referintele la lumea cinematografului si, nu in ultimul rand, dragostea sa pentru fluturi.
Rege, dama, valet e un frumos roman care vine sa arunce o lumina noua asupra relatiilor interumane, care ne invata despre autocunoastere si decizii pripite, Martha fiind, la un anumit nivel, un Peciorin care isi petrece viata planuind sa schimbe lumea, pentru ca, in final, sa sfarseasca inainte de a-si implini visurile.
Romanul nabokovian ne aminteste ca in fata urzelilor destinului nicio alta forta nu poate invinge si ca viata e miraculoasa in orice imprejurare.
[1] Nabokov, V., Rege, dama, valet (2009), ed. Polirom, Iasi, p. 5
