Emil Cioran se afla peste tot si formeaza o mare parte din ceea ce definim astazi ca filozofie a civilizatiei vestice. El este un continuator al unei linii de filozofi a caror principala tema de studiu este pesimismul si decadenta. Si tocmai datorita acestor teme si a momentului istoric pe care il traim, Cioran este atat de actual. In momentele de criza ale civilizatiei vestice, la sfarsitul unui ciclu istoric care poate arunca din nou oamenirea in abisul neputintei si irelevantei culturale, vedem in filozofia vestica semnele care reflecta imaginea timpului pe care il traim. In aceste momente Despre Franta devine o carte mai actuala ca niciodata.
Cartea eseu a lui Cioran devine o explorare ampla, dar si intima a relatiei sale cu Franta. Este reflectia unei mari civilizatii europene in sufletul unui „salbatic” cultural precum Cioran, la inceputurile sale franceze. Filozoful roman vorbeste din intimitatea experientelor proprii, dar le aseaza intr-un context mult mai amplu. Prin trairile si viata lui Cioran acolo, Franta devine vie si isi poarta maretia prin secole, mergand insa cu pasi marunti catre inevitabilul ei sfarsit. Cartea devine o lectie de istorie si politica, o analiza culturala detaliata, dar si povestea unei vieti traite de un strain al locurilor si a timpurilor in inima civilizatiei vest europene.
Cioran este in aceeasi masura Valahia si Franta. Ambele au patruns in esenta sa si au definit felul lui de a fi si de gandi. Filozofia vestica nu este aceeasi fara Cioran, iar Cioran nu este acelasi fara Romania sau fara Franta. Venit pe malurile Senei in vremurile de mare incercare a unei tari care a stat la baza cresterii si descresterii europene, filozoful roman vede o Franta secatuita de orice forma de gandire originala si incapabila de a mai insufla viata unei idei. Filozoful roman vede finalul a ceea ce el considera a fi cea mai importanta civilizatie a ultimelor secole de existenta a umanitatii.
Cioran locuieste in Paris si vede capitularea francezilor in fata armatelor Reich-ului lui Hitler. El vede acest moment istoric ca pe unul inevitabil si considera ca Franta a ajuns intr-un punct al existentei sale in care caderea si infrangerea sunt inevitabile. Cioran crede ca daca nazisti nu ar fi infrant Franta, altcineva ar fi facut-o pentru ca, dupa cum cartea de fata spune de mai multe ori, Franta se prabuseste sub presiunea propriei greutati nu sub cea a celor din jurul sau.
Despre Franta este o scriere densa si complexa care acopera foarte mult din fenomenul ascensiunii si decaderii unei civilizatii. Cioran trece prin toata istoria Frantei, punand accentul pe epoca moderna si cea contemporana lui. Constructia viziunii sale este una de sus in jos. Porneste de la nivelul superior al unei natiuni ca un intreg, un concept care, in viziunea filozofului, a dat forta lumii franceze. Apoi, viziunea coboara la nivelul catedralelor, unde Franta isi arata viziunea sa asupra existentei in lume, si se opreste la nivelul cetateanului francez, care prin a sa individualizare si rupere de corpul comun al unei natiuni, produce declinul intregului mecansim istoric. In viziunea cioraniana individualismul este combustibilul dezintegrarii nationale.
Puterea de analiza pe care Cioran o are in acest volum vine tocmai din statutul sau de strain fata de cultura pe care o analizeaza. Acest statut ii da luciditatea si forta de a realiza o analiza ferita de emotii inutile. Cioran descrie excelent drumul prin istorie a unei natiuni atat de diferite de cea din care provine el. Despre Franta capata valoare mai ales in contextul unei noi crize de civilizatie pe care mileniul 3 o pune in fata noastra si ne face sa intelegem mai bine fenomenul nationalismului si felul in care noi, ca indivizi, ne raportam la el.
