Din cea de-a Cincea Dinastie – secolele 25 si 24 AD, Ra a devenit un zeu de mare importanta in religia egipteana, fiind identificat cu soarele. In perioada dinastiei egiptene tarzii, Zeul Soare a fuzionat cu Horus ca Ra-Horakhty si se credea ca acesta guverneaza peste toate partile lumii: cerul, pamantul si lumea de dupa. Cand in Noul Regat zeul Amun s-a evidentiat, a fuzionat cu Ra ca Amun-Ra. In timpul Perioadei Amarna, Akhenaten a reprimat cultul lui Ra in favoarea altei zeitati solare, Aten – discul solar, dar dupa moartea lui Akhenaten cultul lui Ra a fost reinstaurat.
Toate formele de viata se spune ca ar fi fost create de Ra, care le-a chemat la viata rostindu-le numele secret. Se considera insa ca omul a fost creat din lacrimile si sudoarea Zeului Soare, motiv pentru care egiptenii se autodenumeau “Bovinele lui Ra”. In mitul Vacii Divine este relatat cum omenirea a complotat impotriva Zeului Soare, acesta trimitandu-si ochiul sub forma zeitei Sekhmet pentru a-i pedepsi. Cand aceasta a devenit insetata de sange a putut fi linistita cu un amestec de bere si vopsea rosie.
Reprezentarea in arta
Ra a fost reprezentat in multe forme. Cea mai uzuala era aceea a unui om cu cap de soim si disc solar deasupra, cu un sarpe in spirala in jurul discului.
Alte forme il reprezentau ca un om cu cap de gandac sau cu cap de berbec. Zeul Soare mai era ilustrat si integral in forma animal ca berbec, gandac, phoenix, starc, sarpe, pisica sau leu, printer altele.
In unele scrieri, Zeul Soare este descris ca un rege imbatranit cu carne aurie, oase argintii si parul de culoarea pietrei pretioase lapis lazuli.
Rolurile lui Ra
Cea mai reprezentativa functie a Zeului Soare a fost, desigur, cea solara. Pentru egipteni, soarele reprezenta lumina, caldura si dezvoltare. Din aceasta cauza zeitatea solara a fost foarte importanta, pentru ca soarele era considerat conducatorul intregii sale creatii. Discul solar era vazut ca trupul sau ochiul Zeului Soare. Ra este tatal mitologic al zeilor Shu – zeul vantului, Tefnut – zeita ploii, si creatorul ochiului lui Ra, Sekhmet, o leoaica feroce.
Ra a fost adesea corelat si cu lumea de apoi. Se credea ca zeul calatorea in Atet, doua barci solare numite Mandjet sau barca diminetii si Mesektet, barca noptii. Aceste barci il purtau pe Zeul Soare in calatoria sa pe cer si in Duat, lumea de apoi. Cand Ra se afla pe Mesektet era infatisat in forma de barbat cu cap de berbec si cand calatorea in Mandjet era insotit de diferite zeitati printre care Sia – perceptia, Hu – stapanirea si Heka – puterea magiei.
Cateodata, membri ai panteonului egiptean il ajutau in calatoriile sale, incluzandu-i pe Seth, care l-a rapus pe sarpele Apophis si Mehen, care a aparat barca de monstrii lumii de dincolo.
Apophis sau Apep, zeul haosului, era un sarpe enorm care incerca sa opreasca calatoria barcii solare in fiecare seara, cu privirea sa hipnotica. Apophis era nascut din cordonul ombilical al lui Ra, indicativ al faptului ca in religia egipteana raul era rezultatul liberului arbitru si nu o forta primordiala. In timpul noptii, egiptenii credeau ca Zeul Soare apune in forma de berbec numita Atum. Barca nocturna il purta prin lumea de apoi si inapoi spre est, pregatindu-si renasterea. Aceste mituri ale Zeului Soare erau reprezentarea rasaritului soarelui si a renasterii acestuia de catre zeita cerului Nut, intarind idea de reinoire si rolul creator al zeului.
Ra era venerat si ca zeu creator, in randul egiptenilor antici, in special de adeptii cultului sau din Heliopolis. Credinta era ca Zeul Soare a plans si din lacrimile sale ar fi fost creat omul. Adeptii acestui cult mai credeau si ca Zeul Soare s-a creat pe sine insusi, in timp ce adeptii lui Ptah, considerau ca acesta i-ar fi dat viata. In un pasaj din Cartea Mortilor, Ra se taie si sangele sau se transforma in doua personificari intelectuale: Hu – autoritatea si Sia – mintea. Zeului Soare i se mai atribuie si crearea anotimpurilor, a lunilor, a faunei si a florei.
Cultele lui Ra
Centrul principal al cultului lui Ra era orasul Iunu, mai tarziu cunoscut in cultura greaca ca Heliopolis, localizata astazi in suburbia orasului Cairo. Acesta a fost identificat cu zeul soarelui local, Atum, si era slavit in cadrul sarbatorii “Primirii lui Ra” care corespundea zilei de 26 mai in calendarul Gregorian. Ca Atum sau Atum-Ra, era socotit intaia fiinta si creatorul “Celor Noua” sau Ennead, formata din Shu, Tefnut, Geb, Nut, Osiris, Seth, Isis si Nephthys.
Cultul local a inceput sa creasca din aproximativ a 2a Dianstie, instituindu-l pe Ra ca zeitate solara. Pana in Dinastia a 4a, faraonii erau considerati manifestarea lui Ra pe pamant, numiti “Fiii lui Ra”. Adorarea lui a crescut enorm in Dinastia a V-a, cand Zeul Soare a devenit zeitate statala si faraonii ordonau construirea de piramide, obeliscuri si temple solare in onoarea lui. Conducatorii celei de-a V-a Dinastii se prezentau alaiului lor ca fii ai Zeului Soare insusi si ai inaltei preotese din Heliopolis, considerata sotia zeului. Acesti faraoni au cheltuit o suma enorma din visteria Egiptului pentru construirea templelor solare. Primele texte piramidale incep sa apara in aceasta perioada, oferindu-i lui Ra din ce in ce mai multa importanta in calatoria faraonului in Lumea de Apoi.
In timpul perioadei Regatului de Mijloc, Ra era amestecat din ce in ce mai mult cu alte zeitati principale, in special cu Amun si Osiris. Majoritatea formelor de adorare includeau imnuri religioase, rugaciuni si scrieri pentru a-l ajuta pe Ra si barca solara sa-l invinga pe Apep.
In perioada Noului Regat, venerarea Zeului Soare a devenit mai complicata si grandioasa. Peretii mormintelor erau dedicate unor texte detaliate care descriau calatoria Zeului Soare prin Lumea de Apoi. Credinta generala era ca Ra cara in barca solara rugaciunile si binecuvantarile celor vii pentru sufletele celor morti.
Ascendenta crestinismului in Imperiul Roman a pus capat adorarii lui Ra de catre poporul egiptean si popularitatea zeului a murit brusc, studiul cultului acestuia devenind interes pur academic, chiar si in randul preotilor egipteni.
De-a lungul perioadei in care a fost zeitatea principala, asemeni multor zeitati egiptene, identitatea lui Ra a fost des imbinata cu cea a altor zei.
Zeii care s-au unit cu Ra
Amun era membru al Ogdoad, numele dat celor opt zeitati venerate in Hermopolis, reprezentand impreuna cu Amaunet energiile creatoare. Se credea ca rasuflarea sa dadea viata, astfel ca era indentificat cu vantul si nu cu soarele. Pe masura ce cultele lui Amun si Ra au devenit din ce in ce mai populare in Epitul de Sus si respectiv cel de Jos, acestia au fost amestecati intru crearea lui Amun-Ra, un zeu solar creator. Nu s-a determinat exact cand a avut loc aceasta contopire dar textele piramidale indica aparitia noului zeu din Dinastia a V-a. Cea mai comuna credinta este ca Amun-Ra a fost inventat ca o noua zeitate statala de catre conducatorii Tebei din Noul Regat pentru unificarea adeptilor lui Amun cu cei ai vechiului cult al lui Ra. Amun-Ra a primit titlul oficial de “rege al zeilor” si imaginea sa era aceea a unui barbat cu ochii rosii si cap de leu care avea deasupra discul solar al lui Ra.
Atum-Ra sau Ra-Atum a fost o alta zeitate compusa din doua zeitati separate, insa in acest caz asemanarea lui Ra cu Atum era mai mare decat cea cu Amun. Atum avea mai multa legatura cu cultul solar si era si unul din zeii creatori ai grupului Ennead. Atat Ra cat si Atum erau considerati parintii zeilor si ai faraonilor, iar adorarea lor se facea pe scara larga. In miturile vechi, Atum era creatorul zeilor Tefnut si Shu, si era nascut din oceanul Nun.
In mitologia egipteana tarzie, Ra-Horakhty era mai mult un titlu sau o manifestare, decat un zeu compus. Se traduce ca “Ra cel care este Horus peste cele Doua Orizonturi”, intentia fiind sa coreleze Horakhty – aspectul rasaritului soarelui al lui Horus cu Ra. S-a sugerat ca Ra-Horakhty se refera la calatoria soarelui de la un orizont la celalalt prin zeul Ra sau incercarea de a-l prezenta pe Zeul Soare ca zeitate simbolica a sperantei si renasterii.
Khepri era un scarabeu care rostogolea soarele dimineata si era cateodata vazut ca o manifestare a Zeului Soare pe perioada diminetii. In mod similar, zeul cu cap de berbec Khnum era vazut ca manifestarea lui Ra din timpul noptii. Ideea diferitelor zeitati sau aspecte ale Zeului Soare care guverneaza asupra diferitelor perioade ale zilei era destul de comuna, dar variabila. Cu Khepri si Khnum in rolul rasaritului si respectiv al apusul soarelui, Ra era deseori reprezentarea mijlocului zilei, cand soarele ajungea in varf la amiaza.
Zeitati create de Ra
Bastet, cunoscuta ca “pisica lui Ra”, era fiica zeului solar si avea rolul de instrument al razbunarii acestuia sau ochiul lui Ra. Bastet este cunoscuta pentru decapitarea sarpelui Apophis si in anumite mituri apare ca leoaica trimisa de Ra in Nubia.
Sekhmet este o alta fiica a zeului Ra si este infatisata ca o leoaica, reprezentand tot rabunarea acestuia. Conform unuia dintre mituri, Zeul Soare este fortat sa o transforme in o vaca pentru a nu cauza rau inutil. In un alt mit, Ra o trimite pe Sekhmet sa extermine rasa umana, insa aceasta este pacalita sa bea bere rosiatica si nu reuseste sa duca cerinta la bun sfarsit.
Hathor este cea de-a treia zeita cunoscuta ca fiind fiica lui Ra. Unul dintre mituri spune ca Hathor i-a dansat goala lui Ra pana cand acesta a ras, pentru a-l vindeca de suparare. Se mai spune ca atunci cand Ra nu era cu Hathos, acesta cadea intr-o depresie crunta.
Zeii rivali
Ptah este un alt zeu creator, rareori mentionat in literatura piramidala a Vechiului Regat. Aceasta din cauza faptului ca inscriptiile au fost scrise de adeptii lui Ra din Heliopolis care refuzau sa creada ca Ptah l-ar fi creat pe Ra si ca acesta nu s-a autocreat.
Isis se crede ca a complotat frecvent impotriva Zeului Soare pentru ca dorea ca fiul ei, Horus, sa detina puterea lui. In unul din mituri, Isis creaza un sarpe care il otraveste pe Ra si nu ii administreaza antitodul pana cand acesta nu ii dezvaluie adevaratul sau nume. Datorita acestei puteri pe care Isis o avea asupra sa, Ra o ajuta pe zeita de teama de a nu fi detronat.
Apep sau Apophis, zeul haosului, era cel mai mare inamic al lui Ra. Acesta se spune ca statea chiar sub linia orizontului, incerand sa il devoreze pe zeu in momentul descinderii acestuia in lumea de apoi. In timp ce il inghitea pe Zeul Soare si barca sa, avea loc apusul soarelui si cand termina de devorat barca solara, venea noaptea. Apep nu reusea insa niciodata sa il inghita complet pe Zeul Soare si il scuipa inapoi, facand soarele sa rasara din nou.
Raet – aspectul feminin al lui Ra
Rael sau Raet-Tawy este o zeita solara din Egiptul antic sau aspectul feminine al zeului Ra. Numele sau este pur si simplu forma feminina anumelui Ra, iar Raet-Tawy inseamna “Rael din Cele Doua Tinuturi” (Egiptul de Sus si de Jos).
Prima aparitie a zeitei Rael are loc in Dinastia a V-a, considerandu-se ca fiind insotitoarea lui Ra inca de la inceput. Cu toate ca era numita “doamna cerului si a zeilor”, nu a ajuns niciodata la fel de importanta ca Hathor, care era de asemenea considerate sotia lui Ra, si in alte mituri, fiica sa.
Raet mai era socotita sotia zeului Montu (zeu al razboiului, soarele și vitejiei), impreuna cu care a format o triada alaturi de Harpocrates (zeu al tacerii, secretelor si confidentialitatii in religia elenistica) in asezarile din Egiptul Antic, Karnak si Medamud. Ziua in care era sarbatorita Raet era in luna a patra a sezonului de seceris, conform fragmentelor din imnurile inchinate zeitei datand din peripada romana.
