Imagineaza-ti ca esti vatmanul unui tramvai scapat de sub control in timp ce ruleaza pe sine. In fata ta se afla cinci persoane legate. Din fericire, tramvaiul poate fi directionat pe alte sine, dar aici se afla o alta persoana. Ce faci in aceasta situatie? Continui traseul normal al tramvaiului, cu riscul de a omori cinci persoane, sau schimbi directia pe sinele unde se afla o persoana?
Problema tramvaiului, expusa pentru prima data de Philippa Foot, este un experiment de gandire menit sa ne spuna ceva despre intuitiile noastre morale. Strans legate de aceasta problema sunt doua perspective diferite din filosofie, care ne-ar putea indica ce actiune este corecta din punct de vedere moral.
Vorbim, in primul rand, de imperativul categoric al lui Kant. El formuleaza legea morala ca pe ceva absolut si general, valabil pentru toti oamenii, in toate societatile si in toate timpurile. Potrivit lui Kant, constanta sta la baza moralitatii. Daca eu consider ca mi se cuvine un anumit tratament din partea celorlalti, atunci si celorlalti, in situatia mea, li se cuvine acelasi tratament: ”Actioneaza in asa fel incat maxima actiunilor tale sa poata fi impusa ca lege universala”. Daca regula sau maxima ta pot fi urmate constant de toata lumea, atunci nu esti in pericol de a face vreun rau. Kant a mai formulat imperativul sau categoric spunand ca noi ar trebui sa ii tratam intotdeauna pe ceilalti ca scop in sine, si niciodata doar ca mijloc pentru a atinge alte scopuri. Kant intemeiaza, de fapt, o etica deontologica ce presupune ca actiunile sunt morale in masura in care au la baza niste principii normative. Atitudinea este decisiva pentru a putea desemna ceva ca fiind corect. Nu consecintele unei actiuni sunt hotaratoare, ci intentia de a respecta regulile.
Este important sa avem in vedere acest aspect pentru a putea intelege o alta teorie din domeniul moralei: utilitarismul. Argumentul principal al utilitarismului, enuntat de John Stuart Mill, este acela ca actiunile sunt corecte in masura in care tind sa promoveze fericirea si incorecte in masura in care produc nefericire. Fericirea inseamna placere, iar nefericirea durere. Mill vorbeste despre fericirea agregata, sau despre cea mai mare fericire a celui mai mare numar de oameni.
Este clar ca un adept al eticii utilitariste ar considera ca este de datoria lui sa schimbe directia tramvaiului. Un numar de oameni ar muri, dar un numar mai mare de oameni ar fi salvati. Si poate cei mai multi dintre noi ar face acest lucru.
Dar ne-am putea noi increde intru totul in intuitiile noastre utilitariste? Judith Javis propune o alta interpretare la problema tramvaiului. Scenariul este acelasi, numai ca, de data aceasta, stai pe un pod sub care va trece tramvaiul, iar langa tine se afla un barbat solid. Singurul mijloc de a-i salva pe cei cinci oameni este sa il impingi pe barbat, in asa fel incat acesta sa cada pe sine si sa opreasca tramvaiul. Oare asa trebuie sa procedezi? Calculul moral pare destul de similar: o viata sacrificata pentru alte cinci. Dar de data aceasta intuitia morala difera: am considera ca este gresit sa il impingem pe barbat pe pod.
Poate ca exemplele sunt extreme si, foarte probabil, nu ne vom confrunta niciodata in viata reala cu problema tramvaiului. Dar suntem si vom fi cu siguranta pusi in fata unor situatii care ne vor testa moralitatea. Sa iti gasesti ”filosofia de viata” inseamna sa explorezi permanent alegeri si posibilitati. Cred ca nu exista un raspuns singular la intrebarea ”Ce este etic?”, dar e de datoria noastra sa formulam niste principii dupa care sa ne conducem existenta.
===============
Bibliografie
Gaarder, J. (2009). Lumea Sofiei. Bucuresti: UNIVERS.
Loewer, B. (2009). Filosofie in 30 de secunde. Bucuresti: Litera.
