Recenzie carte: Prizonierul cerului, de Carlos Ruiz Zafon
[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]C[/mkdf_dropcaps]ine l-a citit pe Zafon devine dependent de el. Cine a citit Umbra vintului si Jocul ingerului scrise de acelasi minunat povestitor Zafon, este deja familiarizat cu personajele misterioase ale Barcelonei din prima jumatate a secolului trecut. Iar Prizonierul cerului este al 3-lea roman al ciclului „Cimitirul cartilor uitate”.
Daca in Umbra vintului il intalnim pe Daniel Sempere fiind un copil pasionat de carti, in Prizonierul cerului Daniel este ajuns la maturitate, gestionand cu tatal sau un anticariat ca veche afacere de familie. Dar acesta este doar cadrul in care se desfasoara viata aparent banala a unor oameni simpli. Sub aceasta aparenta se ascund mistere ale unor intamplari trecute care au marcat viata lui Daniel Sempere.
Personajele lui Zafon sunt superbe! Il reintalnim pe David Martin – scriitorul obscur si talentat din Jocul ingerului, pe Isabella Sempere – candva indragostita de Martin, mama lui Daniel, ucisa cand acesta avea 2 ani. Il reintalnim pe simpaticul Fermin Romero de Torres – pribeagul din Umbra vintului care aduce familiei Sempere veselie, intelepciune si un izvor nesecat de secrete.
Intr-un dans superb intre prezent si trecut, Zafon ne dezvaluie frumusetea Barcelonei chiar si in cele mai sumbre zile (sau nopti) ale ei, uratenia regimului franchist incarcat de abuzuri si nedreptati, de oportunisti si criminali, minunile pe care le fac iubirea si prietenia.
In Prizonierul cerului, Fermin se pregateste de insuratoare si pregatirea nuntii lui este doar un pretext pentru a-i dezvalui lui Daniel aventurile lui trecute, plimbarea lui intre morti si vii, evadarea dintr-o inchisoare a mortii, lipsa actelor lui de identitate – deci Fermin, administrativ nu exista. Cum se poate casatori legal, daca legal el e mort?
Aventurile personajelor lui Zafon intr-o Barcelona superba sunt incarcate de mister si suspans, de trairi contradictorii, de iubire si ura, de resemnare sau razbunare. Intr-o maniera ceva mai realista, acest roman ne dezvaluie cateva secrete bine ascunse in precedentele povesti ale seriei.
Prizonierul cerului – o carte superba ce merita citita, dar dupa Umbra vintului si Jocul ingerului – pentru ca cititorul sa aiba tabloul complet al povestilor din ciclul „Cimitirul cartilor uitate”.
Cine nu l-a citit pe Carlos Ruiz Zafon, recomand s-o faca! Este un scriitor cu care nu dai gres.
„Un roman al splendorii si al capcanelor, care la randul lor ascund alte si alte capcane. In mainile lui Carlos Ruiz Zafon, fiecare scena imprumuta aerul misterios din primele filme ale lui Orson Welles. Trebuie sa fii cu adevarat romantic ca sa-i poti aprecia intreaga valoare. Abia atunci lectura ta va fi exceptionala” – Stephen King
