[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]R[/mkdf_dropcaps]ar mi-a fost dat sa ma enerveze ceva atat de rau si totusi sa imi placa asa de tare. Tot rar mi s-a intamplat sa-mi trezeasca atatea emotii, ganduri si intrebari o poveste atat de scurta.
Cred ca s-ar putea scrie cu succes un intreg roman pentru analiza si intepretarea ei. Dar cum nu stiu sa scriu romane, ma voi limita la a expune cateva idei care ar sta la baza lui, daca ar fi sa fie.
In primul rand, pentru ca m-a Revoltat (da, cu R mare) decizia ei – care poate fi interpretata foarte bine si intr-un registru al egoismului – as enumera personajele pe care le-a „atins” si apoi le-a parasit privighetoarea asta dureros de frumoasa si stupid de idealista. Si nu m-as opri aici, ci as imagina si unele suplimentare, care ar fi putut sa apara. As perora apoi ceva vreme si despre cum a ignorat realitatea evidenta in absolutismul si frenezia ei.
Mi-as intoarce atentia si asupra celorlalti „vinovati” si as puncta apasat cat de „mici” sunt oamenii si cu ce usurinta monstruoasa folosesc si se pun pe ei sau pe altii, si mai grav, in slujba unor concepte pe care nici macar nu le inteleg.
Incercand sa ma distantez, as incepe sa ma intreb, sa-mi raspund si sa divaghez, ajungand mai mult sau mai putin departe:
– Se poate numi martiriu gestul privighetorii, in conditiile in care termenul are conotatii puternic religioase? Ar fi un martiriu din si pentru iubire. Dar iubirea cum e? Sacra sau profana?
– Oare martiriul implica un grad inalt de constiinta de sine? Privighetoarea il avea sau a „simtit”, intuitiv, ce are de facut?
– Este gestul privighetorii oximoronic? (intrebarea asta imi place mult mult)
– A vrut privighetoarea sa fie sublimata intr-o poveste a „iubirii”? Nu exista si o alta modalitate de a duce povestea mai departe, ramanand in viata?
– De ce tocmai ea care „iubea iubirea” n-a putut recunoaste absenta ei?
– In ce masura implica iubirea posesivitate? Poate fi numita iubire o simplificare grosolana prin algoritmi de tipul if – then?
Si dupa ce as obosi, nu m-as putea abtine nici sa rescriu finalul de cateva ori pentru ca, la un moment dat, sa ma declar infranta si sa marturisesc ca respect si inteleg, in ciuda tuturor contraargumentelor, alegerea ei. Cantecul ei de lebada.
