Pe Irvin D. Yalom l-am descoperit datorita unei prietene dragi, de profesie psihologa-psihoterapeuta, ce mi-a recomandat cartea Minciuni pe canapea.
Irvin D. Yalom, la randu-i, inainte de a fi scriitor, este un reputat psihoterapeut, ba chiar si profesor de psihiatrie la Universitatea Stanford. Minciuni pe canapea este o figura de stil folosita pentru a defini dezvaluirile pacientilor, care, uneori, nu se mint doar pe ei insisi, ci isi mint si psihoterapeutii.
Plansul lui Nietzsche ne releva cum a luat nastere aceasta tehnica de tratament, numita psihoterapie. Totul pleaca de la intalnirea, deloc intamplatoare, dintre Josef Breuer si Lou Salome, aceasta din urma convingandu-l pe Breuer sa accepte provocarea de a-l trata pe cel mai dificil pacient al momentului (sfarsitul secolului XIX), Friedrich Nietzsche. Spun provocare, pentru ca pacientul in cauza urma sa ajunga in cabinetul lui Breuer in urma unui complot pus la cale de Lou Salome, complot pe care Breuer trebuia sa-l ascunda viitorului sau pacient, ceea ce-l facea, evident, complice.
Cum Nietzsche era refractar la orice abordare din partea lui Breuer, acesta ii propune un pseudo-schimb de roluri: Nietzsche va accepta ajutorul lui Breuer, constand intr-un nou tratament al migrenelor de care suferea, iar Breur se va lasa analizat de Nietzsche prin prisma tezelor filozofice ale acestuia.
Viitoarele intalniri dintre Nietzsche si Breuer, vor fi piatra de temelie a psihoterapiei. Breuer era prieten cu Freud, de asemenea personaj in cartea noastra, iar Lou Salome va deveni, ulterior, o psihanalista de marca.
Motivul pentru care Lou Salome nu voia ca Nietzsche sa stie ca ea a fost cea care l-a “condus” catre Breuer, motivul pentru care Lou Salome l-a ales pe Breuer sau doza de implicare a lui Freud in tratamentul lui Nietzsche sunt elemente pe care trebuie sa le descoperiti si savurati singuri, insa trebuie retinut ca toate personajele principale ale cartii sunt reale.
