Haos, predestinare si mit – Pictor de razboi
Pictor de razboi – sau despre destinul implacabil, despre geometria haosului si matricea umana a cruzimii, despre fortele oculte care graviteaza in jurul existentei noastre, despre predestinare si precizie matematica a traiectoriei deciziilor noastre.
“Pictura, ca si fotografia, iubirea ori conversatia semanau cu odaile de hotel bombardate, cu geamuri sparte, jefuite de tot ce avusesera, pe care nu le mai puteai mobila decat cu ce scoteai din ranita”
Autorul surprinde, fotografic, in acest roman, o lume in care violenta, cruzimea si raul sunt intrinseci fiintei umane, fac parte din codul genetic si exista ca urmare a nevoii de autoanihilare a unui organism care se innoieste constant si care, fundamental, ramane imuabil. Este vorba despre o lume in care obiectul si subiectul actiunii poarta in egala masura vina si inocenta, in care linia de demarcatie dintre victima si calau este inexistenta. Un roman despre inchiderea in turnul de fildes al contemplarii realitatii, despre autenticitatea propriei viziuni, despre povestile ascunse pe care retina umana le percepe, dar pe care creierul si instinctul de autoconservare le deghizeaza si le angreneaza intr-un joc de-a v-ati ascunselea dintre nevoia acuta de gasire a unor raspunsuri si teama de a le afla.
Miturile Greciei antice rescrise si adaptate realitatii noastre, ”fatum” vs. vointa, o parabola despre circularitatea destinelor si despre rescrierea unei istorii ancestrale, nu ca urmare a actiunii unei forte exterioare, ci ca parte integranta a fiintei umane. Purtam in codul nostru genetic germenii istoriei umanitatii si ai propriului nostru viitor.
Pictor de razboi este, in mod cert, unul dintre cele mai profunde romane care s-au scris despre substanta fiintei umane.
