Cronica de teatru
A venit si momentul mult asteptat in care sa fiu spectator al unui spectacol venit din strainatate in cadrul Fest(in) pe Bulevard. Teatrul din Sabac, Serbia, a venit pe Magheru cu un spectacol construit pe unul dintre ultimele texte scrise de William Shakespeare, Pericle. Regia si decorul ii apartin lui Nìkita Mílivojevic.
Pericle a deschis sectiunea competitiva NETA, nou aparuta in festival, in care au participat cinci spectacole. NETA, The New European Theatre Action, este o retea europeana formata in 2004 (Teatrul Nottara a devenit membru in 2015) care cuprinde peste 70 de teatre si festivaluri din zeci de tari. Presedintele retelei NETA este Blagoja Stefanovski (fostul Ministru de Cultura al Macedoniei), Secretarul General este Damir Domitrović (Directorul festivalului „EX PONTO” din Slovenia), iar Presedintele Onorific este Branislav Mićunović (Ministrul Culturii si al Sportului in Muntenegru). Scopul acestei retele este acela de a incuraja, sustine si promova colaborarea dintre festivalurile si institutiile teatrale europene prin schimbul de spectacole, artisti, personal tehnic si co-productii.
Pericle s-a jucat in Sala Horia Lovinescu a Teatrului Nottara, prezent a fost si presedintele NETA, Blagoja Stefanovski, iar publicul spectator a beneficiat de supratitrare in limba romana. Pe parcursul a 105 de minute am fost purtati prin aventurile lui Pericle de o echipa formata din zece actori.
Povestea lui Pericle (printul Tironului) incepe cu anuntul regelui Antioh: cel care va trece proba ghicitorii va primi regatul si pe fiica sa de sotie. In cazul unui raspuns gresit, participantul la proba va fi trimis la moarte. Pericle se incumeta si ghiceste, dar descopera ca Antioh are o aventura incestuoasa cu fiica sa. Pentru a scapa cu viata de furia lui (regele isi da seama ca Pericle i-a descoperit secretul), decide sa fuga pe mare.
Vasul esueaza iar Pericle, unicul supravietuitor, se trezeste pe teritoriul Pentopolis unde tocmai avea loc un turnir. Participa si castiga trofeul, mana fiicei conducatorului tinutului.
Dupa moartea lui Antioh, Pericle este rugat de locuitorii Tironului sa se intoarca la conducerea regatului sau. In timpul calatoriei pe mare, din nou vasul este prins o furtuna puternica. Sotia lui Pericle pare sa-si piarda viata dand nastere unei fetite (Marina), iar trupul ei este lasat in larg, intr-un sicriu. Ajunge insa pe o insula, femeia este readusa la viata si hotareste sa-si traiasca restul zilelor in rugaciuni inchinate zeilor.
Pericle isi lasa fiica in grija guvernatorului din Tars (care ii era prieten) si a sotiei sale si se intoarce la conducerea Tironului. Anii trec, Marina creste si devine frumoasa, spre invidia mamei vitrege care ordona unui servitor sa o duca pe mare si sa o ucida. Ajunge pe mana piratilor care vor sa o vanda unui bordel, dar este eliberata de un guvernator care se indragosteste de ea. In acel oras Pericle isi reintalneste si recunoaste fiica si accepta ca ea sa se casatoreasca cu guvernatorul care a salvat-o.
In urma unui vis, Pericle pleaca impreuna cu Marina spre insula care o adaposteste pe sotia sa, loc unde se vor regasi toti trei si vor trai fericiti.
Povestea este plina de simboluri si rasturnari de situatie, pusa in scena intr-o reprezentatie plina de bucurie, de ritm, intr-o viziune regizorala originala, cu momente spectaculoase (pregatirea painii si impartirea de catre actori in sala, spectatorilor).
Spectacolul a fost jucat intr-o nota comica. Toti cei zece actori erau mereu prezenti pe scena, imbracati in costume albe, neutre, fiind coordonati de un povestitor nastrusnic care era si un fel de director de casting (decidea care actori sunt potriviti tipologiilor personajelor) si un fel de regizor (dadea indicatii despre atitudine si corecta actorii in note umoristice) care mai si fura replicile mult asteptate ale personajelor, spre enervarea actorilor.
Toate sunetele era produse in scena, de la cele muzicale (o parte dintre actori au cantat la instrumente muzicale) pana la cele ale naturii: furtuni pe mare, tunete si fulgere (folosind tot felul de artificii, cum ar fi fasiile de plastic miscate pe microfoane). Recuzita aflata la indemana actorilor, in scena, era folosita in mod original – o sfoara ca un streang reprezenta, de exemplu, soarta.
Iar sa fii spectator al unui spectacol strain este cu siguranta o experienta de incercat. Iei contact cu alte perspective, cu alte abordari artistice de care te poti bucura si din care poti invata.
_______
Fotografiile au fost realizate de Alexandra Gabriela Nita in timpul reprezentatiei spectacolului Pericle in Fest(in) pe Bulevard
