In secolul 16, sa eviti arsura soarelui insemna si sa fii mut si sa arati super infiorator.
Pentru doamnele rafinate din clasa aristocrata, in Europa secolului XVI, sa te bronzezi mai ales pe fata nu era deloc un lucru dezirabil.
Implicatiile faptului de a fi bronzat sugerau ca persoana respectiva trebuie ca munceste afara, in bataia soarelui, de unde rezulta, logic, ca persoana respectiva este cel mai probabil saraca. Asadar, ca sa se asigure ca nu se bronzeaza, unele dintre doamnele secolului 16 purtau masti, numite vizete (sau viziere), care le acopereau chipurile delicate. Din nefericire, mastile faceau imposibil vorbitul. Si le faceau sa arate de parca doamnele apartineau unui cult malefic.
Vizeta era o masca simpla care, insa, lasa o impresie puternica. Doar cateva au supravietuit sa fie descoperite. Din fericire, specimenul in cea mai bun stare, Masca Daventry, releva o imagine clara despre cum erau construite aceste masti. Gasita ascunsa in peretele unei cladiri din piatra din secolul 16, langa oraselul Daventry din Northamptonshire, masca prezinta un strat exterior din catifea neagra, urmat de straturi de hartie presata, cu o captuseala de matase pe interior. Masca ovala prezinta o scobitura care sa acomodeze nasul, gauri mici pentru ochi si o deschizatura pentru gura.
Impreuna cu masca a fost descoperita si o mica margea din sticla, care era atasata cu o sfoara in spatele gaurii pentru gura a vizetei. Aceasta margea (cateodata un nasture) reprezenta mijlocul prin care vizeta era mentinuta pe fata. In locul dizgratioaselor chingi care sa fixeze masca, doamnele care se incumetau sa poarte masca tinea margeaua cu dintii pentru a sustine masca pe fata. Acest aspect avea efectul secundar de a reduce la tacere persoana in cauza. In epoca Elisabetana, cand vizetele se aflau la culmea popularitatii, aceasta tacere era in general perceputa ca adaugand mister caracterului unei doamne.
Una dintre cele mai timpurii referinte la astfel de masti vine dintr-un text al secolului 16, semnat de William Harrison, text numit Descrierea Angliei. Autorul descrie purtarea mastilor in Anglia ca provenind dintr-un trend inceput in Franta. Pentru o perioada, dupa ce curentul a inceput sa prinda, vizeta era privita drept un accesoriu de lux printre cei bogati si activi social. In fapt, una dintre mastile care au supravietuit este un accesoriu pentru papusi. Se pare ca vizetele devenisera atat de populare, incat si jucariile pentru copii le incorporau. Insa febra modei mastilor hidoase nu a cuprins chiar pe toata lumea.
In 1583, polemistul Phillip Subbes a scris un pamflet numit Anatomia Abuzurilor. Pe langa varii tirade, Stubbes descrie ceea ce el vede drept „ororile vizetei”, scriind:
Cand obisnuiesc sa calatoreasca in afara, ele poarta vizete, sau viziere facute din catifea. Cu ele isi acopera intreaga fata, avand gauri facute in vizete, prin care se uita. Astfel ca daca un barbat, care nu le stie infatisarea dinainte, se va incumeta sa se uite la ele, el va crede ca a intalnit un monstru sau un diavol, caci ce vede in loc de chip sunt doar doua gauri in loc de ochi, cu sticla in ele.
In ciuda infatisarii tulburatoare si amutitoare, vizetele au ramas la moda pana cel putin in secolul 17, cand au inceput sa paleasca in obscuritatea istoriei. Masti similare pot fi admirate in picturi care dateaza chiar din secolul 18. Curentele din moda de astazi cu siguranta vor arata ciudat si infiorator in cateva secole, insa chiar si in acel viitor indepartat, vizetele se vor mentine in fruntea listei cu cele mai infricosatoare tendinte in moda, in istorie.
