Pana acum n-am citit nicio carte scrisa de vreun politician. Nici nu stiu daca vreunul din presedintii tarii au scris ceva bun de tipar (pana va aparea online acest text, voi cauta). Ei (politicienii) de obicei vorbesc, nu scriu. Iar cand ii aud vorbind, i-as prefera tacand. Pe Iohannis, cand il aud vorbind, am impresia ca si-a uitat vocabularul in sertarul bancii din clasa a 7 a – stiti?, carnetelul acela mic in care ne scriam cuvintele la scoala.
Acum stiu unde isi are Iohannis vorbele – in cartea sa Pas cu pas.
Mai intai am frunzarit-o, intr-o doara. Apoi m-am trezit parcurgand fraza dupa fraza si m-a cam prins. Lipsita de orice fel de aventura sau emotie, este o carte interesanta, buna de citit si, mai ales, de retinut multe parti din ea!
Dand filele ei, parca il auzi vorbind pe Iohannis. Fraze scurte si clare, cu mesaje transmise calm si foarte convingator. Iohannis povesteste frumos, lin si impresia pe care ti-o lasa povestea lui este: cinstit, corect, lucru bine facut.
Nu stiu daca omul Iohannis este asa in realitate, nu stiu cum va fi el ca presedinte al românilor, acum comentez numai scrierea lui.
Ne anunta de la inceput: “Aceasta nu este neaparat o carte de memorii, desi continutul ei tine, intr-o oarecare masura, de memorialistica. Este mai degraba povestea unor lupte castigate, una de care fiecare dintre noi are nevoie la un moment dat.”
Romanul este structurat in trei parti importante ale vietii si carierei lui: povestea vietii personale – cea mai scurta parte, insa frumos descrisa si la obiect, fara brizbrizuri. Partea a doua descrie evolutia lui ca primar al Sibiului – de aici am aflat informatii interesante, inedite, pe care ori presa nu le-a consemnat, ori mi-au scapat mie. Oricum, este varianta din interior, nevazuta de publicul larg.
“Dupa ce am reusit sa satisfacem nevoile de baza ale urbei, am inceput eforturile de a aduce Sibiul pe harta mare a turismului european, iar rezultatele acestui proiect se aduna an dupa an. Asa se face ca Sibiul a primit trei stele in editia din 2011 a Ghidului verde Michelin, ceea ce inseamna, conform sistemului de rating al celebrului ghid, ca acest oras este o destinatie care trebuie vazuta neaparat. Sibiul este singurul oras din România care a obtinut trei stele. Exista, ce-i drept, locuri sau obiective turistice care au mai primit aceasta cotatie, insa niciodata un oras intreg [… ] in ghidul Michelin nu poti sa intri la cerere. Nu poti sa soliciti sa fii introdus in paginile sale. Redactorii ghidului merg pe teren pentru a face evaluari independente, urmati de o echipa de contra-evaluare.”
“Cele mai multe dintre cartiere nu au fost niciodata modernizate. Când am ajuns primar, trebuie sa va imaginti ca doar aproximativ 40% dintre strazile Sibiului erau asfaltate.”
Iar partea a treia descrie intrarea autorului in “politica mare” cum numeste el deseori intrarea in PNL si evolutia in partid. Cu un limbaj simplu, direct, concret, Iohannis reuseste sa se puna in valoare uzand de multa modestie. Tot ceea ce exprima in aceasta carte denota mult bun-simt, simplitate si naturalete. Are un firesc debordant, intr-un flagrant contrast cu majoritatea politicienilor stiuti de noi.
Asa cum se prezinta, pare un om determinat, hotarat sa clinteasca lucrurile intepenite si sa le repare pe cele stricate. Isi exprima aceste doleante fara patima, dar apasat si cu multa decenta.
Abordeaza multe aspecte importante pentru noi toti: educatie, invatamant, spirit civic, tineret, munca, administratie, coruptie, limbaj si comportament indecent al politicienilor, respectul pentru individ, respectul pentru lege, migratia politica si multe altele. Mi-a placut ca in toate problemele criticate s-a referit la situatii, niciodata n-a incriminat pe cineva.
“Acum vedem tendintele unui partid-stat care vrea sa acapareze foarte mult, care imparte daruri. Este important sa reformam statul, dar nu pentru a face alt stat. Trebuie sa facem jocul transparent, corect. Trebuie sa avem un stat care garanteaza reguli putine si bune, pe termen lung.”
“Presedintele este mult mai mult si trebuie sa faca mult mai mult. El trebuie sa aiba capacitatea de a mobiliza vointa publica prin interventia publica. Acesta este un lucru care, in termeni simpli, pare complicat de descris, dar presedintele trebuie sa vina cu solicitari si cu viziuni, sa induca si sa conduca dezbaterea in sensul cel mai larg. Trebuie sa fie acela care induce rezolvarea, fara sa vina el insusi cu rezolvarea. Pare complicat, la prima vedere…”
“Presedintele indica nordul in viata politica a unei natiuni. Avem, de prea multa vreme, politicieni amatori, oameni neprofesionisti. Nu reprezinta intreaga clasa politica, dar nici nu sunt atat de putini incat sa nu conteze.”
Ma opresc cu citatele; daca as continua, cred ca as cita jumatate din carte.
In opinia mea, acest roman autobiografic ofera pasaje extrem de interesante si bune de stiut la orice curs de educatie civica, marketing politic, administratie.
Citind-o e un castig!
P.S. Informatie publicata de kamikaze.ro: “Pe piata de carte din România, un volum vindut, in total, in 50.000 de exemplare pe parcursul a citiva ani este considerat un mare succes. Iohannis a vindut peste 100.000 de exemplare in nici doua luni.”
