[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]N[/mkdf_dropcaps]u sunt decat un cititor. Nu dati cu pietre daca aleg un subiect bomba – Biblia, despre care, exact ca la fotbal, fiecare are un adevar propriu si absolut despre joc si regulile lui. Parabolele lui Iisus, cu subtitlul Adevarul ca poveste, carte scrisa de Andrei Plesu si editata de Humanitas, mi s-a parut, cand am vazut-o prima data, cu literele ei aurii de pe pretioasa supracoperta cretata, o poveste facuta pentru succes. Adica, in termeni tehnici, pentru a stoarce bani.
Si? Ce daca? Una e coperta, cu aurul ei, alta e continutul, cu povestea lui. Dar, te pui cu mintea mea de om contemporan care stie cate ceva despre toate, recunoaste manipularile si crede ca le stapaneste si, mai presus de orice, e satul de subiectul dogme cu manifestari de prost gust cum sunt soborul de preoti, cozile la moaste si bisericile colosale la umbra carora mor oamenii de foame si de frig?
Buimac in ceea ce priveste religia, haotic in cautari pe toate meridianele spiritului, bombardat de milioane de clisee gaunoase si adevaruri absolute, om contemporan smintit, care isi duce trufas neputintele, am deschis cartea asta a parabolelor lui Iisus, intr-o zi.
E o carte pentru mine, cel care bajbaie intre Dumnezeu si eu. Si pentru toti ceilalti bajbaiti in certitudini pe care Dl Plesu, prin darul de a stapani si a lucra cu instrumentele documentarii, ale logicii si analizei, condimentate cu deliciile umorului si autoironiei, ii poate odihni, macar pret de-o carte. Daca traiesti in intelesul rugii si smereniei, cred, intr-adevar, ca vei simti sarace abordarile rationale ale acestui tratat despre sensul parabolelor din Biblie, si vei zambi. Daca insa nu te indoiesti nicio clipa ca stapanesti intelesul rugii si semereniei, sigur te vei simti imens jignit de acest demers si vei acuza. Dl Plesu merge, fara plasa de siguranta, pe un fir subtire si incins la 2000 de grade, deasupra unei prapastii apocaliptice. Dupa mine, ajunge cu bine la capat, pentru ca te duce, ca cititor, intr-o dimensiune de nebanuit. Te duce acolo unde ajungi sa intelegi ceva ce nu e de inteles si asa incepi sa te indoiesti de tine si poate sa cauti vindecare.
Povestea este pentru oamenii care nu stiu in ce cred si in ce nu cred, sau daca mai cred in ceva. Oameni care nu stiu limba si timpul lui Iisus pentru ca s-au nascut si au crescut intr-o lume care si-a sters radacinile si s-a cladit pe actul crucificarii . Oameni cu slabiciuni ale spiritului si neputinte ale firii. Oameni care au creierul mai mare, ochi care vad doar in afara si o inima care abia, abia mai incalzeste. Ca mine. Vamesi, femei pacatoase, camatari, soldati, orbi, muti, surzi, leprosi…. cum le zicea odata sau copywriter, art director, designer, area sales manager, client service director, project manager, consilieri juridici sau economici, consultanti de imagine, specialist in public relation si social media, marketing analist, research officer, brand manager…sau cum le-o mai zice in zilele noastre. Oameni care cauta leac pentru boala mintii, caci numai mintea o au.Pentru mine, pentru ei, pentru cine se recunoaste. Pentru cine nu, nu. Ca in poveste.
