Hai la Ozosep!
Ozosep suna ciudat! Multe consoane care racaie auzul. Si da, cuvantul e secuiesc. Denumeste un targ de care eu, personal, am aflat anul trecut. Iar cea mai recenta editie a avut loc pe 11 si 12 martie. Sambata si duminica. Ca orice targ, din orice vremuri, care se respecta.
Ce m-a impresionat? In primul rand faptul ca, pe orice fel de vreme (ger de crapa pietrele sau ploaie mocaneasca) oamenii astia frumosi din Harghita si Covasna au venit la targ in Bucuresti pentru a-si vinde produsele. Si nu doar ca au batut atat drum. Ci faptul ca oamenii acestia sunt calzi, umani. Adica draguti, cu bun simt si de o bunavointa cum rar mai ai ocazia sa intalnesti.
Ce simtiti cand sunteti intampinati cu: “Buna ziua! Poftiti!” Eu una ma simt confortabil. Si incep sa zambesc. Si oamenii astia iti intorc zambetul. Unul larg, frumos, nedisimulat, venit din suflet. Zambet care te atinge si te inmoaie. Te umanizeaza in fibra ta de bucurestean agitat, mereu in graba si pe repede-inainte, care fuge dintr-un punct A la unul B, care oricum nu conteaza prea mult si-i mereu la alta adresa.
Si iti cobori privirea catre produsele etalate.
Ceaiuri parfumate, in amestecuri bine dozate, pentru diferite “suferinti”: rinichi, ficat, imunitate, etc. Creme fel si chip, naturale si pentru toate gusturile.
Dulceturi din fructe obisnuite si nu numai, inchise frumos in borcane colorate, cu basmaluta imbulinata: soc, agrise, macese, dovleac, gogonele, mure, brad si tot atatea siropuri dulci, cu zahar sau fara.
Fidele groase in pungi lunguiete, ce se uita mandru la tine, de sus, din inaltimea raftului. Jucarii din lemn (of, Doamne!): catelul cu pantoful in gura si coada miscatoare, caruta de lemn cu cai inaripati; bijuterii alese, cu pietre pretioase, in set sau individuale, gata oricand sa straluceasca la gatul, urechile sau pe mana oricarei femei.
Minunile din stup: mierea de mai multe feluri, propolis si polen, pastura, lumanari din ceara curata.
Branza maturata din Homorod – cascaval din 3 feluri de lapte, cu tot atatea ingrediente – gustul laptelui imbratisat de parfumul ierbii curate si a florilor de pajiste.
Oale si ulcele: de baut, pentru mancat, pentru servit, de rasfat, de pastrat sau de dat in dar.
Mezeluri si afumaturi? Ooooo, daaa! Deosebite ca gust, compozitie si reteta. Pacatul lor? NU au coloranti si conservanti, adaos de gust, amelioratori de… fum? Sau “miros de fabrica”…
Si am lasat la urma ce e mai bun. Ca targu-i targ daca are si de-ale gurii. Gulas, paprikas la ceaun, ca e din zona, sic! Si Kurtos Kalaks la final (ca e dulce si se preteaza).
Si daca vrei sa fii modern, incearca hot dog-ul celor de la Sekler Food. E cel mai bun si gustos hot dog mancat de mine vreodata. Si a mers de minune cu pasta lor de ardei iute, si cu zambetele celor doi vanzatori. De senzatie? Mai mult de-atat: de covor rosu! Papilele mele gustative au pus de-o hora!
Asa ca, in Anul Domnului 2017, fa-ti drum pe Arthur Verona, cand va fi urmatorul targ! Vino cu un prieten drag. Si, neaparat, cu pofta de targ, oameni frumosi si un hot dog adevarat! Ne vedem acolo?
