Sau hai sa ne fortam sa radem…
Noua nominalizari la Oscar?! E clar, nu-s destul de culta pentru a aprecia arta cinematografica. Si nici suficient de snoaba sa consider acest film o minunatie.
Povestea incepe in 1985 si te duce in alta poveste, care se duce in alta poveste pana prin 1930. Pana aici nimic rau, numai ca toata atmosfera e ciudata. Decoruri suprarealiste pe alocuri, personaje mult prea pedante, iar dialogul e repetitiv, cateodata fortat.
Cred ca e o incercare de parodie, insa ramane la faza de incercare. Se da drept comedie, dar abia am schitat cateva zambete…Probabil ca e un fel de farsa, o ironie cu mai multe adrese.
The Grand Budapest Hotel analizat cadru cu cadru nici nu pare a fi un film. Aduce mai degraba cu teatru – pe alocuri, chiar cu un teatru de papusi – ca décor, si chiar ca joc actoricesc. Unele personaje par miscate de niste fire invizibile. In unele momente de plictiseala mi-as fi dorit sa apara papusile Muppets sa agite un pic atmosfera exagerat de apretata.
Nici povestea nu-i prea interesanta. Sau, cine stie, daca ar fi fost etalata in alti parametri poate m-ar fi atras mai mult. Avem un administrator de hotel, un tablou mostenit, furat si cautat, un destoinic si loial lobby-boy (ulterior devenit mai mult de-atat), o gramada de secrete, un soi de complot…
O singura replica mi-a placut, memorabila:
„Exista inca sclipiri slabe ale civilizatiei ramase in acest abator barbar, care a fost odata cunoscut sub numele de umanitate”. In rest, un dialog plictisitor si deseori absurd.
The Grand Budapest Hotel imi pare un film excentric si bizar, care a adunat actori importanti fara a le da importanta cuvenita. Tot filmul mi s-a parut a fi un fel de “Stan si Bran” din care lipsesc Stan si Bran.
Daca acest film va castiga premiul Oscar pentru “cel mai bun film”, e clar! Nu-s destul de culta pentru a aprecia arta cinematografica.
