Un gând ratacitor a pribegit prin mine
Oprindu-se o clipa, inofensiv si mic
Meschin si mincinos a otravit întreaga-mi minte
Paianjen nemilos, gresit-am cu nimic!…
Simt plasa cum se-ntinde, mor gândurile mele
Visez cum pier, le-aud cum plâng, se sting
Ramâneti vii, voi, amintiri rebele!
Luptati, caci singur libertate nu pot sa câstig…
Zadarnic!, dulci urme ale firii mele…
Otrava pânzei v-a transformat în picaturi de sare
Cât vreau sa plâng! Am pleoapele prea grele
Sa ma gândesc la mine? – în gând fiara-mi apare
“De ce mi te împotrivesti si lupti aiurea?
Înfrânt, neputincios si vinovat înduri
Supliciul unui suflet ce-si pierde amintirea?
Clepsidra i-am oprit, l-am curatat de gânduri…
Tu m-ai chemat!, în nopti fierbinti de vara
Si m-ai lasat de-atunci uitat în colt de minte,
În întunericul uitarii,ce sentimente omoara
Nu m-ai ucis, caci m-au hranit cuvinte
Ce le-ai gândit naiv a inimii comoara
Îmbratisaza-ti noua stare si scrie viitor
Cu sângele-ti cerneala, pe pânza mea; iti sunt indrumator
Traieste-o alta viata, înaltâ-te, renaste, e usor!
Te-am omorât. Închina-mi-te sa ajungi nemuritor.
Sau stinge-te golit de amintiri si gândurile toate,
Motive sa traiesti degeaba sa gasesti încerci
Minti moarte, albe, în locu-ti vor renaste
Schimbând cu tine pat de moarte – loc de veci…”
Calaul unui suflet îmi cere sa ma vând
Si voci din iad asteapta plecaciunea mea
În mine se distruge un ultim palid gând
Si ma închin la el, pecetluindu-mi viata:
Renasteti voi!
Eu nici macar nu cred în viata de apoi…
