Spectacolul Orfanii si capsunile apartine de Teatrul Marin Sorescu din Craiova, in parteneriat cu Teatrul de Stat Braunschweig din Germania. Este un proiect mai larg, Art of Ageing. Detalii despre program gasiti pe larg pe site-ul RadioRomaniaCultural. Spectacolul s-a jucat si-n afara Craiovei, in 2014 putand fi vazut si de catre publicul bucurestean la Nottara.
Capsunari este termenul generic pentru romanii care lucreaza in strainatate. Indiferent de domeniu si indiferent de tara (Spania, Italia, Franta, Germania), ei sunt capsunari. Ce drame au lasat acestia in urma lor? Ce se alege de copiii ramasi fara unul ori chiar fara amandoi parintii? Cine ii va inlocui? Care este pretul exact pe care acesti capsunari trebuie sa-l plateasca?
Scenariul a fost scris in urma unor interviuri facute cu mai multe familii din Dolj. Acesta a fost facut cu copiii, bunicii si rudele lor ramase in tara. Sunt cazuri reale, pastrandu-se, insa, anonimitatea intervievatilor.
Spectacolul este mai mult o lectie de sociologie – antropologie decat un spectacol de teatru in sine. Spectatorul constientizeaza problemele si empatizeaza cu personajele. La finalul fiecarui spectacol exista o discutie cu publicul.
Din punctul meu de vedere, insa, spectacolul este extreme de greoi si neprietenos cu publicul. Atat amestecul a trei limbi (engleza, germana si romana), cat si trecerea brusca de la un caz la altul, de la un personaj la altul, fac spectacolul extreme de … neprietenos. Si nu doar publicul pare nemultumit, ci si criticii. Langa mine, la spectacol, o doamna in varsta, alaturi de sotul ei, vorbea inainte despre alte spectacole. Parea cunoscatoare, insa foarte pretentioasa. De la acest spectacol a plecat dupa jumatate de ora. A spus, citez: Asta nu e teatru, e reportaj. Si pe bune ca nu as putea sintetiza mai bine acest spectacol. Un alt motiv pentru care iubitorii de teatru nu prea au fost multumiti este si neomogenitatea actorilor. Cititi aici cine sunt acestia. Spectatorul simte cand cei de pe scena nu alcatuiesc o echipa. Individual interpreteaza foarte bine, dar nu par deloc o echipa.
Per total, Orfanii si Capsunile este mai mult un reportaj si mai putin un spectacol de teatru. Scopul sau, constientizarea problemelor din familiile cu rude plecate in strainatate, este de laudat. Rezultatul, in sine, este, insa, unul deloc atragator. Nici publicul nu pare a-l aprecia, nici criticii nu par a-l lua in brate. Daca sunteti vizati de spectacol l-ati putea privi cu alt ochi. Eu, ca absolvent de sociologie, l-am privit ca un curs, extrem de interesant ce-I drept. O lectie de sociologie pe scena de teatru. Pacat, totusi, ca am vazut-o la un festival de teatru.