[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]A[/mkdf_dropcaps]parut la noi in 2004, Orasul Bantuit mi-a picat in mina abia acum, chiar daca Stephen King este unul dintre scriitorii mei preferati. Cu increderea in scrierile lui, am luat cartea in brate si ele mi s-au intins pana la genunchi. Pentru ca cele 1000 de pagini ale romanului cantaresc fix un kilogram si jumatate (pe masurate!). In alte editii s-a tiparit in 3 volume, dar ce-am primit eu, nu! Un volum mare, greu de tinut si (fizic) greu de citit, chiar daca actiunea e interesanta si denota o imaginatie extrem de bogata. Un roman horror, de cursa lunga, in care autorul combina armonios scenele de groaza cu trairile si emotiile copilariei.
Orasul bantuit este varianta romaneasca a titlului care, in varianta originala este IT (dupa ce citesti cartea realizezi ca titlul e foarte potrivit: un “ceva” greu de definit cu mintea omeneasca). Iar Stephen King, asa cum il stiu din alte romane ale sale, este un veritabil maestru in ilustrarea maleficului, descrierea raului de la o mica scama pana la infinitatea lui. De aceasta data il descopar pe S. King descriind minunat copilaria cu toate momentele ei: bucuriile, naivitatile, angoasele, umilintele, fricile, gandurile cele mai intime si trairile puiului de Om la varsta de 11-12 ani. Si nu doar atat; dar peste toate aceste minunatii, gasim in Orasul Bantuit elogiul prieteniei in cea mai pura si minunata forma a sa.
Intr-un mic si amarat orasel american – Derry – se intampla fenomene ciudate. O atmosfera incarcata de energii negative, greu de definit dar usor de simtit atat de catre adulti cat si de copii. Ei s-au obisnuit, nimic nou, asa a fost Derry de cand se stiu ei. Asta n-ar fi nimic, numai ca aici mor copii. Frecvent, bizar, inexplicabil, in diferite situatii banale. Sau dispar si tot morti sunt – o stiu toti. Asta e un fapt si seniorii orasului isi amintesc o “istorie” similara traita cu 27 de ani in urma. Peste 27 de ani se va intampla iar.
Actiunea romanului se desfasoara pe doua planuri temporale: 1958 si 1985. Iar personajele actiunii sunt sapte copii pe care ii iubesti de la primele pagini in care afli despre ei. Bill – frumosul balbait, Richie – ochelaristul glumet, Eddie – asmaticul timid, Ben – obezul complexat, Mike Hanlon – negrul istet, Stan – evreul spilcuit si Beverly – singura fata a grupului, frumoasa, desteapta si adorata de cei sase baieti. Pe toti ii leaga o prietenie ce va dainui peste ani, ii leaga secretele personale si cele comune, ii leaga dorinta de a inlatura maleficul din Derry.
La cei 11 ani ai lor, „cei sapte magnifici” prichindei reusesc doar sa-l sperie si sa-l amorteasca pentru multi ani. Cu pretul multor spaime in aventuri incredibile, grupul de prieteni va invinge atat dusmanii vazuti cat si pe cei nevazuti. Cand ajung la 38 de ani, acelasi monstru invizivil le tulbura vietile, adunandu-i din colturile lumii si unindu-i pentru a-l infrunta. Din nou. Vor fi toti sapte sau nu? Vor supravietui? Vor reusi? Si, mai ales, oare isi vor aminti? Pentru ca, intr-un mod straniu, odata cu plecarea lor din orasul bantuit, memoria va pastra peste timp numai amintirea ca un „ceva” s-a intamplat si i-a intamplat sa fie impreuna.
Pare mult ce-am povestit despre Orasul Bantuit. De fapt, n-am spus mai nimic. Toata frumusetea romanului consta in amanunte despre oameni si despre Derry, in nuante si culori, in emotii, gesturi, priviri, sentimente, senzatii. Toate, povestite de Stephen King in stilul sau inconfundabil care te tine lipit de scrierile sale grele. Grele in profunzime si grele in multe pagini. De te dor mainile. Orasul Bantuit este cartea care va sta numai pe noptiera. Pentru ca este dificil de plimbat prin casa, in geanta, in metrou sau oriunde. Un kilogram si jumatate de poveste minunata!
_______
Lectura a fost oferita de editura Nemira. Cartea poate fi cumparata cu reducere aici
