Un oras antic egiptean, vechi de 1200 de ani, a fost descoperit in Marea Mediterana, ingropat sub tone de nisip, pietre si noroi.
Numit initial ‘Heracleion’ de catre greci si ‘Thonis’ de catre egiptenii antici, existenta acestui oras antic egiptean a fost confirmata in anul 2000, cand Dr. Frank Goddio (un arheolog marin) a facut una dintre cele mai importante descoperiri ale secolului 21.
Impreuna cu echipa sa de la Institutul European de Arheologie Subacvatica, arheologul a dezgropat orasul pierdut la 10 metri adancime in Marea Mediterana, in zona golfului Aboukir, Alexandia. In ultimii 13 ani, echipa a depus continuu eforturi pentru a excava zona si a aduce la suprafata fragmente de istorie de mult uitata, de pe fundul marii.
Pe masura ce fragmente si elemente sunt aduse la suprafata, echipa de arheologi a reusit sa creeze un model virtual in care sa arate cum ar fi putut arata orasul acum un mileniu. Presupunerea majoritara este ca Thonis/Heracleion era de fapt un port, datorita locatiei sale – punctul de intrare al comerciantilor maritimi ai timpului. Obiectele descoperite in timpul excavatiilor aduc argumente in favoarea acestei teorii: monede de aur, dale de piatra inscriptionate, greutati pentru cantare – toate sugereaza un oras plin de energie, comert si tranzactii. De-a lungul celor 13 ani de cercetare asupra sitului arheologic, au fost aduse la suprafata artefacte importante, printre care sculpturi inalte de 15 metri, presupuse a fi fost pozitionate in templul principal al orasului. Printre altele, a fost descoperit un numar uimitor de 64 de epave navale.
Insa, desi un mare mister a fost rezolvat, un altul inca persista: Cum a ajuns acest oras in adancurile Marii Mediterane? Ce i-a provocat scufundarea? S-a prabusit ca urmare a alunecarilor de teren? A fost un dezastru natural de vina? Echipa lui Goddio a investit nenumarate ore pentru a pune cap la cap dovezile in incercarea de a gasi un raspuns.
Teoria lor? Piatra grea folosita in construirea cladirilor orasului ar fi putut cu usurinta sa provoace scufundarea orasului in solul argilos si moale pe care s-au ridicat fundatiile. O alta teorie ia in calcul un eventual cutremur, insa in aceasta ultima teorie, structurile ce s-ar fi daramat nu ar fi avut aceeasi pozitionare ordonata pe platoul subacvatic.
Dar, cutremur sau nu, eroare de proiectare sau inundatie, cert este ca 1200 de ani mai tarziu, orasul a descoperit lumina zilei, inca o data.
