Immanuel Kant spunea ca intreg domeniul filozofiei se poate reduce la patru intrebari:
1. Ce pot sa stiu?
2. Ce trebuie sa fac?
3. Ce pot sa sper?
4. Ce este omul?
Blaise Pascal – „Maretia omului”
Pascal alcatuieste „portretul acestei fiinte” a naturii, care este omul, dintr-un nume mare de trasaturi contradictorii
Astfel, la inceput, el defineste omul semnaland atat trasaturi pozitive, cat si negative, trasaturi ce se atribuie omului atat ca fiinta marcata de contradictii, cat si ca fiinta capabila sa se ridice la rangul de „judecator al tuturor lucrurilor”.
De fapt, Pascal ajunge la concluzia ca omul nu se poate defini, ca este „un monstru de neinteles”.
Pascal evidentiaza constiinta de sine a omului, trasatura care demonstreaza maretia sa, faptul ca fiinta umana este singura fiinta din universul cunoscut de noi care isi da seama de fragilitatea si de finitudinea existentei sale.
In ultimul fragment, Pascal, folosind o frumoasa metafora, compara omul cu o trestie, care poate ca este cea mai „slaba” din natura, dar este „o trestie cugetatoare”. Omul este fiinta cugetatoare, capabila sa reflecteze asupra universului, univers ce nu este capabil sa-l distruga pe om.
Conceptia filozofica a lui Pascal incearca sa dea un raspuns la marile intrebari ale timpului: Ce este omul? Cum poate fi ameliorata conditia omului?
Specific in conceptia lui Pascal este faptul ca el se afla printre primii ganditori care impun afectivitatea ca dimensiune valorica in gandirea filozofica, impunand o „logica a inimii”. Se intemeiaza, astfel, o epica a valorilor.
