Odd Thomas, de Dean Koontz. O fantoma are suflet?

   Dupa ce l-am citit pe Eric-Emmanuel Schmitt in sapte superbe si scurte scrieri ale sale, mi-a fost usor incomod sa ma adaptez la stilul lui Koontz. Daca agreati romanele concrete, directe, clare si realiste, Koontz nu e pentru voi.

   Odd Thomas este primul din seria cu acelasi nume, care cuprinde patru romane. Sunt bune de citit in tihna, pe o ploaie mocaneasca a naturii. La seria Odd Thomas nu e de urmarit neaparat firul actiunii, nici de grabit finalul. Numai de savurat scrierea. Personaje cu veleitati paranormale, relatari ciudate ale unei lumi invizibile, dar existente, impletite cu descrierile naturii din lumea vizibila, dar nu mai putin ciudata.

   Tanarul Odd este, in aparenta, un om normal, bine integrat in comunitatea Pico Mundo de unde n-a iesit niciodata. In secret, el este inzestrat cu cateva abilitati paranormale care-l fac un “ciudat” dupa cum arata si numele cu care s-a procopsit, pare-se, dintr-o greseala. (Odd = ciudat, Todd devenit Odd dintr-o eroare de scriere).

   Odd are abilitatea de a intuit un pericol iminent semnalat prin vizualizarea unor bodachi – entitati ciudate, pasive, ce se aduna acolo unde ar urma o varsare de sange. Cu cat mai multi bodachi, cu atat mai mare va fi macelul. Unde Odd vede bodachi, e clar ca se va intampla ceva rau. Si, cum nu e un om pasiv, incearca sa salveze situatia.

   Odd Thomas este tanarul care vede fantomele mortilor. Nu e mandru de asta, nu-i face nicio placere si tine secret “micul dar”, in speranta unei vieti cat mai normale. Fantomele ce bantuie lumea lui Odd sunt cele care n-au curajul sa treaca “dincolo”, cele care nu si-au incheiat rostul aici, sau cele care au iubit mult aceasta lume.

   Pe langa aceasta abilitate, Odd mai este inzestrat si cu “magnetism psihic” – intr-o traducere mai pamanteasca ar fi o intuitie iesita din comun, care il ghideaza catre locurile si persoanele ce au nevoie de o salvare.

   Odd presimte – cu abilitatile cu care a fost inzestrat – o nenorocire in orasul sau. Una in care sunt implicati multi locuitori, parte din ei cunoscuti sau prieteni. Mai mult nu stie, iar ca sa afle, Odd este nevoit sa apeleze la detectivism. Ca amator, desigur, dar sprijinit de seful politiei si de iubita lui – prietena, confidenta, suflet pereche. Odd nu este superman, nu face minuni, nu este invincibil. De-asta mi-a si placut acest personaj.

   Povestea lui Odd este frumoasa, captivanta, incarcata de ironie si autoironie si, in pofida genului horror, cu multe scene realiste. In anslablu, un roman interesant. Nu va asteptati la happy-end, nici la clisee hollywoodiene. Nu urmariti finalul, savurati cuprinsul. Asta e farmecul lui Koontz in acest roman. Pe parcursul lecturii am avut senzatia ca autorul imi sopteste: “stiu ca nu crezi o boaba din ce citesti, dar nu-i asa ca povestesc frumos?”

   Sunt sigura ca veti fi amuzati de frecventa aparitie fantomatica a lui Elvis Presley, in diferite ipostaze vestimentare sau sufletesti – o fantoma are suflet? Este un soi de energie? Imbracata?! Koontz stie mai bine…